“Terapia integrativa e utila si necesara”

Ioana Pal este psiholog si psihoterapeut format in analiza tranzactionala si in hipnoza clinica si terapie ericksoniana. In prezent, lucreaza la Spitalul “Dr. Constantin Gorgos” si la un cabinet privat.

In acest interviu, ne-a vorbit despre cum a ales formarea in terapie si despre specificul muncii ei atat in spital cat si in cabinetul privat.

Spuneti-ne cateva cuvinte despre formarea si activitatea dumneavoatra profesionala.

Am terminat Facultatea de Psihologie la Universitatea Bucuresti, in 2002, dupa care am facut un master de 2 ani in psihoterapie si psihodiagnostic. In timpul facultatii am inceput o formare in analiza tranzactionala care este formarea mea de baza ca terapeut. Am facut si un curs de hipnoza si terapie ericksoniana. In prezent, lucrez la Spitalul “Dr. Constantin Gorgos” si la un cabinet privat.

In functie de ce criterii v-ati ales specializarea in terapie?

Ce m-a determinat a fost contactul cu niste oameni care mi-au placut inainte sa stiu ce fel de formare au si, in principiu, felul in care am luat contact cu ei m-a determinat sa aleg analiza tranzactionala. Astfel, am intrat in contact cu formarea si pe urma am ramas pentru ca, desi in paralel am mai mers si cu alte tipuri de curente in psihoterapie, mi s-a parut ca din asta obtin cel mai mult si ca structura si ca informatii si ca relatie cu ceilalti.

Care ar fi punctele tari ale analizei tranzactionale, care ii pot asigura succesul acestei orientari in terapia clientilor spre deosebire de alte orientari?

In primul rand, este si foarte clara si foarte flexibila. Adica, exista niste teme foarte clare care m-au ajutat sa ma inteleg si pe mine si pentru ca atunci cand lucram, am inceput sa ii inteleg si pe pacientii mei. E ceva suficient de flexibil ca sa pot sa jonglez cu conceptele si metodele. Asta e unul dintre lucrurile care mi-au placut. Si pe urma e foarte mult m-au ajutat anumite concepte. Spre exemplu conceptele de contract, conceptele de protectie, de limite in relatii.

Exista un anumit client pentru „analiza tranzactionala”? Pe cine ati trimite (cu ce probleme) sa urmeze o terapie de acest tip?

Din experienta mea cu pacientii mei, nu mi se pare ca aceasta terapie sau alta terapie li se potriveste mai mult sau mai putin. Cred ca i s-ar potrivi oricui, cel mai important e cum anume intra in contact cu terapeutul, nu neaparat cu terapia.

Povestiti-ne un caz care v-a marcat in mod deosebit –pozitiv si unul negativ. Ce ati invatat in urma lor?

N-as vrea sa dau exemple, insa ceea m-a impresionat de fiecare data pana acum, este cand redescopar resursele persoanei si vad cum propriile resurse si ce se intampla in viata lui incepe sa mearga pe acelasi drum pe care mergem noi in terapie. Asta e ce ma impresioneaza mereu foarte mult. Sa vad cum uneori clientul poate sa fie cu cativa pasi inaintea mea si sa vina el in intampinarea vindecarii sau a ajutorului pe care il asteapta de la mine.

De vreme ce omul este deschis sa vina in terapie, tot restul ce se intampla in terapie, folosesc in terapie. Nu iau lucrul asta ca pe negativ sau pozitiv sau ca ma impresioneaza negativ sau pozitiv. In ceea ce priveste reactiile mele, le folosesc in terapie sau ma duc la supervizare. Nu pot sa apreciez ceva ca fiind negativ sau pozitiv si sa ma scot pe mine din ecuatie.  
 
Spuneti-ne despre ceva care a mers bine, sau dimpotriva, nu a mers in relatia dvs cu pacientii.

Aici am putea sa vorbim despre slabiciuni ale mele. Ce nu stiu sa fac foarte bine. Sunt doua lucruri care imi vin acum in minte. Unul este faptul ca, cel putin la prima intalnire, parintii asteapta o solutie foarte rapida si foarte punctuala la problemele pe care le au copiii lor. Ei sunt ingrijorati, vor sa ii fie bine copilului lor si vor sa faca ceva pentru asta. Dar de multe ori asteptarile lor sunt ceva de genul „Sa se rezolve totul intr-o sedinta!”. Sau sa spun eu trei lucruri si asta sa schimbe problema. Asta sa zicem ca e un lucru mai greu de gestionat, cand vine vorba despre asteptarea asta si e mai ales vorba despre copii.

Si ceva pozitiv?

Atunci cand descopar resursele clientului ma gandesc ca munca mea e buna. Mai ales cand vine cineva de-acasa cu ale lui resurse ma gandesc ca, da, ce fac eu chiar are eficienta daca el poate sa si le descopere.

Ce parere aveti de noua tendinta a psihoterapeutilor de a promova terapia integrativa?

Cred ca e un lucru util si necesar si, in acelasi timp, implicit intr-un fel. Ca toate informatiile cu care intri in contact sa le folosesti atunci cand lucrezi in terapie. Mai ales ca accentul principal e pus pe relatia cu clientul si atunci e mult mai usor sa alegi o anumita tehnica sau sa folosesti anumite concepte, pentru ca baza ramane aceiasi.
 
Aveti experienta atat in clinici private, cat si de stat, care este specificul clientilor in cele doua tipuri de institutii?

In primul rand, la spital, majoritatea persoanelor cu care intru eu in contact, vin la recomandarea unor psihiatri, nu din proprie initiativa. La spital vin oameni care au boli si diagnostic psihiatric si care iau tratament psihiatric. Sunt persoane care au psihoze, deficit intelectual. Ii diferentiaza si ceea ce isi doresc.  Pacientii de la spital au nevoie doar de o evaluare sau de un diagnostic si poate o sedinta sau doua de consiliere pe o problema foarte precisa. Cei care vin in domeniul privat isi doresc sa inteleaga ceva, sa se schimbe ceva, sa se schimbe o problema. Si de cele mai multe ori stiu ca e un angajament pe termen mai lung.

Ce sfaturi ati da celor care doresc sa urmeze o cariera in psihologie?

Sa citeasca mult in domeniu si sa inceapa cat de devreme o formare, indiferent ca vor sa faca terapie sau ca vor sa faca resurse umane. In ambele cazuri, sa isi aleaga o formare care li se potriveste cumva. Cred ca e foarte important contactul cu cat mai multe informatii si contactul cu un gen de oameni care au mai multa experienta sau pot sa-i modeleze. Si sa faca terapie personala!

Ce parerea aveti despre infiintarea si activitatea Colegiului Psihologilor?

Mi se pare un lucru bun sa existe un sistem de evaluare, de triere, de sanctionare si care cumva sa certifice calitatea profesionala.

Cum vedeti prezentul psihologiei in Romania? Dar viitorul?

Prefer sa vorbesc de prezent. Acum sunt destul de multe organizatii, asociatii profesionale, cursuri, formari, care ofera posibilitatea sa te formezi profesional bine, sa ai un supervizor. Cred ca e de bine. Iar in privinta initiativelor de etalonare a unor teste si vinderea sub licenta – vad in intentiile acestea dorinta de a face din meseria de psiholog o meserie curata, bine facuta, corecta, profesionista. Nu stiu cum o sa fie in viitor dar exista premize sa fie bine. Depinde foarte mult de oamenii din domeniu!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Pentru a putea trimite comentariul, va rugam sa completati operatia matematica de mai jos (filtru de spam). *