Cum s-a ajuns la monstruozitatile comise de romani in Italia? O posibila explicatie sociala si psihologica

Ma intreb de cateva zile. Cum s-a ajuns ca romanii sa fie considerati o natie de ucigasi, violatori si talhari?

Sa nu ne facem iluzii ca italienii mai stau sa judece fiecare caz in parte. Prea sunt multe, prea sunt dese si abominabile. Avem de-a face deja cu o etichetare generala, iar Romania si identitatea romaneasca au o problema uriasa. Cum e posibil ca singura tara care poarta numele capitalei lor sa ajunga in ochii italienilor o sursa de infractori?

Principalul element ajutator in a incerca o explicatie este faptul ca amploarea si frecventa acestor fapte sunt unice in Italia. In alte tari cu mari comunitati de imigranti romani nu exista asa ceva. Da, sunt bande organizate si in Spania, de exemplu, aresteaza politia cu zecile intr-un dosar sau altul, dar parca de acolo nu aflam asemenea istorii dracesti. Si-atunci? Care sa fie explicatia acestui fenomen italian (pentru ca nu mai putem vorbi de cazuri disparate)?

Indraznesc sa afirm ca avem de-a face cu o ura de clasa. Oameni iesiti dintr-un sistem in care erau tratati precum animalele au ajuns intr-o tara in care majoritatea fac munca de slugi, dar despre care ei isi imaginau ca e altfel. Zeci de ani, romanii au trait cu speranta ca societatile occidentale respecta omul, ca acolo cetatenii au cu adevarat drepturi egale. In Italia, au constatat ca sunt, de fapt, cetateni de categoria a doua sau a treia, ca fac treburile pe care gazdelor le e sila sau lehamite sa le mai faca, de la servitoare, menajere si chelneri, pana la stersul la cur al unor batrani bogati si zgarciti.

In mintea a mii de romani s-a produs, cred, un soc ideologic, identitar si social. Ei nu sunt tratati cu nimic diferit fata de sistemul din care au plecat. Dimpotriva. S-au stabilit intr-o tara unde aroganta e bine cultivata, unde bastinasilor li se inoculeaza permanent un sentiment de superioritate fata de alte natii. Ca atare, imigrantii care ii servesc nu au cum sa fie tratati de pe picior de egalitate. In ochii italienilor, ei sunt niste slugi si nu pot fi altceva decat slugi. De aici falia psihologica.

Ceea ce se intampla in Italia, si sper sa nu am dreptate, este o rascoala incipienta a subconstientului de imigrant dispretuit. Romanii de conditie joasa nu sunt integrati deloc in societatea italiana, iar ei nu accepta acest lucru. De fapt. Au nevoie de bani si stiu ca nu-i pot obtine decat umilindu-se, dar in subconstient refuza sa fie suboameni. Refuza sa fie sclavi.

Altfel nu-mi pot explica acea ura atavica, necontrolata, care transpare din crimele si violurile comise de ai nostri. E ura sclavului caruia i s-a spus ani de zile ca este egal cu ceilalti oameni, inclusiv cu patronii care-l platesc, dar carora continua sa le curete rahatul.

Solutia? Una singura. Intoarcerea acasa. Altfel, mi-e teama ca va izbucni rascoala constienta.

Licentiat in Filosofie, Mihnea Maruta a debutat in presa in 1990 cu un articol in revista „NU”. A fost redactor sef adjunct si apoi redactor sef al saptamanalului „Clujeanul” in perioada martie 2000 – aprilie 2006. In aprilie 2007, a devenit redactor sef al ziarului „Cotidianul” pe care l-a condus pina in aprilie 2008. Din noiembrie 2008, scrie pe blogul personal la adresa www.mihneamaruta.ro.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Pentru a putea trimite comentariul, va rugam sa completati operatia matematica de mai jos (filtru de spam). *