Fascinatia puterii virtuale

Isi mai aminteste cineva cum se comunica in scris inainte de ’89? Te duceai la librarie de unde cumparai plicuri si foi albe, te intorceai acasa si scriai de mina o epistola (siropoasa sau nu nici nu mai conteaza), dupa care fuga-fuguta cu plicul la posta, ca sa il garnisesti cu timbre si la cutie cu el! Dupa care te puneai pe asteptat… citeva zile sau saptamini, pentru ca raspunsul sa soseasca la tine. Evident, exista si varianta telegramelor, dar nimeni nu ar putea face o declaratie de dragoste telegrafica, nu?

Astazi, lucrurile sint complet diferite… exista posta electronica, adica un sistem de corespondenta in care mesajele sint trimise de la un computer la altul sau la mai multe altele, gratuit. Spre deosebire de corespondenta de care pomeneam la inceput… conexiunea este imediata. Practic, de aproape 20 de ani romanii pot (si ei) sa comunice in timp real.

E-mailul, si acum messengerul, reprezinta o parte importanta a vietii noastre profesionale sau personale. Dependenta de internet si, prin urmare, de posta electronica este atit de mare incit nici chiar atunci cind plecam in vacanta nu lasam sa treaca o zi fara sa verificam mesajele pe care le primim. Chiar daca nu avem un computer la indemina, intram de pe telefon, tehnologia ne ajuta sa fim conectati in orice moment si de oriunde de pe planeta. Sau aproape. Vorbim, in acest caz, de e-mailul mobil, care devine din ce in ce mai mult un „must-have”.         

Cu siguranta ca ar trebui sa vorbim atunci, mai serios, despre dependenta de e-mail. Macar sa devenim constienti de ea, nu neaparat sa o tratam in „Grupul internautilor anonimi” (sau mult mai realul „Caught in the Net”, din SUA). Ce inseamna sa fii dependent de e-mail? Pai, psihologii au ajuns la concluzia ca daca:

  • dai refresh din minut in minut sperind sa apara mesaje noi;
  • iti place sa recitesti mesaje vechi;
  • te prinde aproape dimineata cu nasul in monitor;
  • esti tentat sa deschizi spamurile;
  • te gindesti ce mesaje ai primit in perioada cit ai lipsit din fata computerului;
  • scrii mesaje interminabile;
  • te repezi sa deschizi computerul de indata ce ajungi la birou sau acasa;
  • iti imaginezi ce mesaje ai putea primi;  
  • butonezi telefonul ca sa iti verifici e-mailul cind te deplasezi in oras…

…si exemplele ar putea continua, ei bine, daca fie si o parte dintre aceste afirmatii sint valabile in cazul tau… diagnosticul este pus: esti dependent de e-mail/internet.

Persoanele care sint cele mai afectate sint cele mai putin sociabile, mai putin extrovertite si mai ales timizii, acestia preferind comunicarea scrisa celei prin viu grai. Cei mai multi dintre dependentii de e-mail uita ca mesajele scrise sint lipsite de emotii, le lipseste personalitatea celui care le scrie. Scriind, devenim mai formali, mai putin personali, mesajele pot fi interpretate gresit tocmai din cauza faptului ca nu „simtim” persoana cu care vorbim. Utilizatorii internetului traiesc in ciberspatiu.

Ciberspatiul inseamna spatiul de interactiune format de reteaua globala de computere care alcatuiesc Internetul. In ciberspatiu nu mai sintem „oameni”, ci mesaje care apar pe monitoarele celorlalti. In afara de e-mailuri, unde utilizatorii se identifica (in majoritatea cazurilor), nimeni pe Internet nu stie cu exactitate cine sint ceilalti, daca sint barbati sau femei, unde traiesc si care le sint preocuparile. Anthony Giddens aminteste in cartea sa (Sociologie) despre o celebra caricatura despre Internet, in care un ciine sta in fata unui computer. Textul care insoteste caricatura este acesta: „Avantajul Internetului este acela ca nimeni nu stie ca esti ciine”. (Iar daca citesti „dog” – “ciine” invers, rezulta „God” – “Dumnezeu”) Si tot Giddens scrie despre o povestioara despre tehnologiile de comunicatii. Cica un teolog a intrebat un supercomputer: „Exista Dumnezeu?” Supercomputerul a raspuns ca ii lipseste puterea de procesare pentru a raspunde la aceasta intrebare. Atunci a fost conectat la toate celelalte supercomputere din lume, dar nu a fost de ajuns. A fost conectat la toate computerele de mare vizeza si putere de stocare, apoi la toate minicomputerele din lume, apoi la toate computerele personale din lume, computerele de masina, ceasurile digitale, cuptoarele cu microunde samd. Abia atunci computerul care fusese intrebat de teolog a putut da un raspuns: „Acum Dumnezeu exista!”

Exista vreo sansa de scapare? Probabil ca nu. Odata inventate – internetul, posta electronica, telefoanele mobile – omenirea nu mai poate fi niciodata cum era inainte ca acestea sa fie inventate. Mai mult, avem de raspuns la multe intrebari interesante: ne vom pierde complet identitatea in ciberspatiu? Tehnologia computerizata ne va domina intr-un final, sau o vom domina noi pe ea? Media electronice vor distruge toate celelalte forme media de comunicare, cum ar fi cartea? Din fericire… majoritatea oamenilor prefera inca intilnirile fata in fata sau cartile care nu sint computerizate. Dar semnalul de alarma a fost tras, iar presa a fost prima care a scris despre asta: un articol din „The Guardian” anunta, de pilda, ca „Dependentii de Net duc existente reale triste”.

Tratati-va dependenta! Viata e prea frumoasa ca sa stati pititi prea mult in spatele unui monitor!      
 
“Probabil ca nu exista nici o legatura, vizibila, intre literatura universala, relatiile internationale, radio, presa scrisa, politica, securitatea de mediu, pasiunea pentru carti. Dar legatura exista si poarta numele meu. Accept provocarile, imi place sa aflu lucruri noi, ador sa scriu despre ceea ce stiu, sa intru in polemici, sa comunic cu ceilalti, cred ca putem face lucruri extraordinare in viata daca facem un efort minim. Si, mai mult decit atit, sint bucuroasa ca am ocazia sa ma aflu in acest spatiu, impreuna cu voi. Sper, din toata inima, sa devenim prieteni buni.” – Mihaela Raileanu 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Pentru a putea trimite comentariul, va rugam sa completati operatia matematica de mai jos (filtru de spam). *