Cum a evoluat rolul psihologului in societate

Voi incerca in randurile de mai jos sa surprind cateva repere importante in istoria “devenirii” meseriei de psiholog, fara a avea pretentia ca voi cuprinde toate elementele care sa defineasca modul cum a evoluat rolul psihologului in societate. M-am axat mai ales pe primii pasi facuti in istoria psihologiei de cei mai marcanti psihologi. La sfarsit, incerc sa le ofer celor care doresc sa lucreze ca psihologi cateva repere in privinta domeniilor in care un astfel de specialist poate sa-si desfasoare activitatea.

O orientare importanta in psihologie s-a nascut o data cu primul laborator de psihologie experimentala din Germania, infiintat de W. Wundt. Introspectionistii considera ca obiectul psihologiei este viata interna a individului, care este izolata de mediul extern. Pentru a studia acesta realitate interioara, psihologul trebuie sa se dedubleze: el este, in acelasi timp, obiect si subiect al cercetarii. Dar acest fapt nu permitea cunoasterea altor oameni. Atunci s-a apelat la empatie ce presupune transpunerea psihologului in trairile psihice ale celorlalti. Introspectionistii se preocupa de studierea fenomenelor constiente, scopul lor fiind descrierea si explicarea fenomenului psihic.

La sfarstiul secolului XIX, medicii nu erau pregatiti sa acorde vreo valoare psihismului. Ei nu credeau in posibilitatea unui tratament stiintific al afectiunilor mentale. O data cu nasterea psihanalizei, psihologul, dar si oricare medic, a acceptat sa nu mai fie acela ca prescrie reteta, ci acela care accepta pozitia de receptivitate, in care invata ceva despre celalalt si despre el insusi. Se poate urmari evolutia rolului psihanalistului conform evolutiei psihanalizei in timpul vietii lui Freud. Acesta porneste de la conditia de “confesor”, “instructor”, “profesor” care foloseste sugestia. Dupa 1904, psihanalistul devine interpret, traducatorul unor materiale inconstiente, folosind metoda asociatiilor de idei involuntare. Dupa 1918, psihanalistul se confunda cu o “oglinda“ pentru pacient. Psihanalistul, “in felul unei oglinzi”, nu trebuie sa reflecteze decat ceea ce i se arata.

C. G. Jung a propus o alta functie a psihologului. El este liber sa relationeze spontan fata de pacient, nefiind obligat sa abordeze o anume tehnica. Analistul isi poate exprima ganduri, sentimente, reactii. El trebuie sa fie activ, constient pentru a initia o relatie dinamica, de reciproca schimbare. Analistul nu porneste inarmat cu continuturi universal valabile, aplicabile oricarui om, ci acorda celuilalt si siesi sansa de a fi unic. In relatia analitica orice analist stie ca nu este treaba lui, nu este menirea lui de a da ajutor. Ajutorul poate veni doar dintr-o transformare a atitudinii pacientului, transformare care se poate obtine doar in masura in care relatia Ego – inconstient este corecta. “Totul depinde de om si prea putin sau nimic de metoda”, spunea Jung.

O alta orientare este cea behaviorista, impusa din 1913 de americanul Watson. Obiectul psihologiei este, de aceasta data, comportamentul (ansamblul de raspunsuri asociate stimulilor care il declanseaza). Psihologul behaviorist studiaza oamenii observandu-le comportamentul mai degraba decat trairile interne, care sunt considerate nesigure, inabordabile printr-o metoda obiectiva. Psihologul behaviorist e preocupat de descoperirea si formularea legilor cauzale, de ameliorarea si dirijarea comportamentului.

Pierre Janet a propus o abordare diferita a obiectului psihologiei: conduita, in ansamblu, activitatea umana. Psihologul trebuie sa studieze omul in raporturile sale cu lumea si cu ceilalti oameni, fiind important procesul adaptarii la viata sociala. Janet sincronizeaza intr-un tot unitar comportamentul si viata interioara a individului.

Psihologii umanisti (Maslow, Rogers) sunt preocupati de sinele individual si unic al omului. Psihologul cauta sa descopere ce este unic in om, ceea ce il deosebeste de animal. Psihologul umanist se orienteaza spre rezolvarea de probleme care sa duca la bunastarea umana mai degraba decat sa studieze componente izolate ale comportamentului in laborator.

Psihologii cognitivisti argumenteaza ca oamenii nu sunt receptori pasivi ai stimulilor; mintea proceseaza activ informatia pe care o primeste si o transforma in noi forme sau categorii. Cognitivistii sunt preocupati de cum percep oamenii evenimentele si de cum codifica si isi reprezinta informatia in memorie. Ei dezvolta o teorie a modului de functionare a mintii umane mai degraba decat sa-si propuna sa prevada comportamente.

Cercetarile efectuate si experienta practica de-a lungul anilor au demonstrat ca diferitele orientari abordate de psihologi (cele prezentate find doar cateva care s-au impus mai mult si au marcat progrese importante in psihologie) nu trebuie sa fie considerate separat, ci ca fiind complementare. Aceasta deoarece omul este un univers complex care poate fi studiat sub mai multe aspecte: biologic, social, cultural, psihic etc. De aceea, astazi nu se impune unui psiholog sa abordeze vreo modaliate strict specifica de lucru sau sa adere la vreuna din aceste orientari, ci psihologul se foloseste in activitatea sa de metode adecvate fenomenului studiat. Dar exista si psihologi care se specializeaza, de exemplu, in psihanaliza, adoptand, bineinteles, conceptia psihanalitica despre psihic.

Rolurile psihologilor in diferite domenii de activitate

Consilierul poate fi psihoterapeut si se ocupa de consiliere personala sau de grup. Ajuta la rezolvarea problemelor emotionale si de comportament. Desi evita formularea de solutii, chiar si atunci cand i se cer, consilierul poate juca un rol important in largirea spectrului de decizii posibile si cantarirea mai adanca a acestora.

In psihologia muncii, psihologul se preocupa de selectia personalului, studiaza aptitudinile muncitorilor, evalueaza pregatirea profesionala. Se implica in organizarea muncii cu scopul de a imbunatati conditiile de lucru conform nevoilor oamenilor. In management, psihologul evalueaza procedurile si schimbarile introduse de manageri, construind, cand e necesar, noi instrumente sau tehnici pentru a eficientiza munca managerului. In domeniul marketingului, psihologul face testari asupra ambalarii produselor, asupra reclamei, in general asupra metodelor folosite pentru promovarea unui produs. Psihologul se ocupa si cu determinarea caracteristicilor utilizatorilor unui anume produs. O contributie importanta a psihologului (in industrie, armata etc) este aceea de a promova cercetari asupra designului aparatelor de zbor, automobilelor etc.

In psihologia educatiei, psihologul face cercetari asupra tipurilor de predare si asupra variabilelor invatarii. De asemenea, psihologul dezvolta teste pentru a detecta capacitatile sau incapacitatile elevilor si evalueaza programele de educatie, colaborand la elaborarea lor.  Poate ocupa si postul de consilier educational. Piaget observa ca “… rolul psihologului este, inainte de toate, sa furnizeze date pe care pedagogul sa poata sa le utilizeze si nu sa-i dea sfaturi.”

In psihologia dezvoltarii, psihologul face cercetari asupra dezvoltarii emotionale, comportamentale, intelectuale a copilului si adultului. Lucreaza in programe pentru cei in varsta sau pentru copii cu handicap. Psihologul poate face cercetari si asupra animalelor.

In domeniul medicinii, psihologul studiaza relatia dintre stres, personalitate si boala (boli de inima, ulcere, boli vascular-circulatorii etc.). Se ocupa de tratarea problemelor emotionale care sunt asociate cu boala sau indispozitia persoanei. Psihologul clinician se ocupa de probleme cum ar fi: handicapuri mentale, abuz de droguri sau alcool, tulburari psihosexuale, inclinatii spre suicid, depresii, anxietate.

In domeniul ecologiei, psihologul este preocupat de efectele poluarii urbane. Psihologul studiaza atitudinile persoanelor in privinta mediului si utilizarii acestuia. Lucreaza consultant in problemele de design industrial, designul scolilor, al caselor etc.

In justitie, psihologul studiaza problema criminalitatii si a prevenirii acesteia. Se ocupa de programe privind reabilitarea sociala a incarceratilor. In plus, se ocupa de alegerea candidatilor in posturile din acest domeniu de la politisti la avocati.

Psihologii care lucreaza in laborator, deci in domeniul experimentarii, aplica metode stiintifice de cercetare pentru a studia comportamentul animal si uman. Ei dezvolta metode precise de masurare si control. Acestia pot conduce cercetari de psihologie comparata.

Numarul locurilor de munca si domeniile in care sunt angajati psihologi depind, in principal, de dezvoltarea economica a tarii si de conditiile domeniilor in care sunt utilizati specialisti. Ca tendinta, in tarile industrializate, in zilele noastre, predomina activitatile de cercetare traditional-academica, fiind dezvoltate foarte multe ramuri ale psihologiei: cognitiva, comparativa, educationala, experimentala, a personalitatii, industrial-organizationala, fiziologica, psihometria, psihologia sociala. In tarile in curs de dezvoltare prevaleaza activitatile din serviciile de sanatate, fiind dezvoltata psihologia clinica, scolara, counseling.

Psihologul nu se bucura inca de stabilitatea prestigiului care inconjura astazi pe un matematician, fizician, chimist, biolog sau cibernetician. Insa, rolul esential al psihologului, acela de a urmari bunastarea oamenilor si eficientizarea activitatii lor, este necesar oriunde oricand.

Cristina Dragulin, psiholog clinician specialist, este editor coordonator al site-ului Psihologie.ro. Imbina zi de zi pasiunea pentru psihologie cu cea pentru scris si citit. Cum fara nici una nu se poate simti implinita pe deplin, a gasit o modalitate de a le “aduce impreuna” in acest site, in scrierea si traducerea de carti de psihologie.

 

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Pentru a putea trimite comentariul, va rugam sa completati operatia matematica de mai jos (filtru de spam). *