“Psihologul accepta clientul fara a emite judecati de valoare”

Grigore Cristian este psiholog clinician la Spitalul Universitar de Psihiatrie „Socola” din Iasi. A absolvit un master in “Evaluare psihologica si psihoterapii recuperatorii” si a urmat stagii de formare in Programare Neuro-Lingvistica, in psihoterapie Ericksoniana, hipnoza clinica si tehnici de relaxare. Este autorul cartii “Arta si stiinta dezvoltarii umane; Studiul dezvoltarii personale si abilitatilor de comunicare prin tehnici de programare neuro-lingvistica”, publicata in 2006.

1. In primul rand, am sa va rog sa prezentati unde lucrati acum, ce colaborari aveti si ce experiente profesionale au fost semnificative pentru dvs. in trecut.

In prezent, sunt psiholog in cadrul Spitalului Clinic de Psihiatrie „Socola”, la Centrul de Sanatate Mintala „Dr. Ghelerter”, Iasi. Pe langa evaluarile psihologice si sedintele de psihoterapie individuala care imi ocupa aproape intregul program, organizez in cadrul centrului grupuri de psihoterapie in grup, art-terapie, psihoeducatie pentru pacienti suferinzi de depresie sau tulburare de tip schizofren si am initiat si grupuri de trialog, compuse din specialisti, beneficiari de sanatate mintala si apartinatori. Sustin, de asemenea, traininguri pe tema „Sanatatea mintala la locul de munca. Managementul stresului” pentru manageri aflati la orice nivel ierarhic.

2. Va rog sa faceti o scurta prezentare a formarilor dvs. profesionale.

Sunt dublu licentiat al Facultatilor de Psihologie si Educatie Fizica si Sport. Am absolvit un Master de 2 ani in evaluare psihologica si psihoterapii recuperatorii. Peste 400 de ore de formare in programare neuro-lingvistica, sunt in curs de formare in psihoterapie ericksoniana si am urmat numeroase cursuri axate pe sanatatea mintala sustinute de experti internationali. Am publicat peste 20 de articole in reviste de specialitate si colaborez cu revista Tonica abordand teme despre sexualitate si psihoterapie de cuplu.

3. Lucrati la Spitalul Universitar de Psihiatrie „Socola”, Iaşi. Care este specificul muncii psihologului intr-un spital de psihiatrie?

Implicatiile psihologului clinician in echipa terapeutica este holistica, avand in centrul preocuparilor ameliorarea suferintelor pe care le traverseaza pacientul. Psihologul clinician se implica si are ca domenii de activitate urmatoarele functii: diagnostic psihologic si evaluare clinica, consiliere psihologica si psihoterapie, cercetare stiintifica si educatie sau pedagogie curativa. Psihodiagnosticul se dovedeste a fi util si pretios medicului psihiatru, care coroborat cu propriile investigatii alcatuieste o schema de tratament medicamentos pentru ameliorarea si disparitia simptomatologiei, si in demersul terapeutic intreprins de psiholog, pentru a monitoriza rezultatele obtinute cu scopul cresterii si dezvoltarii interioare a clientului.

4. Cum colaborati cu ceilalti specialisti (psihiatri, asistenti sociali)?

Din cauza perioadei ceausiste care a cautat sa destrame aceasta profesie, a fost destul de dificil sa-si dovedeasca eficienta in domeniul medical, si in special in cel psihiatric. Cu toate acestea, in ultimii ani exista o colaborare tot mai armonioasa intre psihiatru si psiholog. Caci la mijloc se afla nevoile beneficiarului de sanatate mintala.

Sper ca in viitor sa trecem de la un sistem ierarhic la unul uniform, de egalitate in care fiecare profesionist este considerat expert pe domeniul sau de activitate. In acele momente vom putea vorbi deschis de echipa terapeutica.

5. Care sunt tulburarile care au cea mai mare prevalenta in spitalul psihiatric?

Conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii prevalenta tulburarilor psihice este de 33%, ceea ce inseamna ca o persoana din trei a avut, are sau se va confrunta la un moment dat cu manifestari din sfera psihopatologica. La noi in tara, a fost aprobat in 2004 de catre Ministerul Sanatatii un studiu de prevalenta si incidenta a tulburarilor psihice, insa din motive financiare a fost deocamdata inghetat.

Odata cu diversificarea factorilor psihostresanti (nesiguranta locului de munca cu cresterea insatisfactiei si situatia economica actuala) se adreseaza un numar crescut de persoane care prezinta tulburari depresive, anxioase, atacuri de panica. Tulburarile psihotice devin tot mai frecvente, iar daca in deceniile anterioare dementa, in special maladia Alzheimer debuta la o varsta inaintata, ne confruntam cu un debut tot mai timpuriu, precoce, in jurul varstei de 50-55 de ani.

6. Ce credeti ca se poate face pentru imbunatatirea situatiei pacientului cu tulburari psihice in spitalele de profil din Romania?

Cred ca pilonul central al sistemului trebuie sa il reprezinte Centrele de Sanatate Mintala. La Iasi sunt doar doua astfel de centre, si raportat la numarul populatiei de aici sunt insuficiente. Astfel, pacientul poate prefera ambulatoriul de specialitate sau stationarul de zi in detrimentul spitalizarii la pat. In aceste centre beneficiaza de o mai buna monitorizare a tratamentului si de programe de reabilitare si profilaxie. Cred ca si raportul costuri-eficienta sustine aceste transformari.

7. Cum poate fi ajutat pacientul cu tulburari psihice pentru a se integra in societate? (ne puteti da exemple pe diverse afectiuni, gradul de probabilitate de insertie sociala)?

Extrem de important este ca noi si aici ma refer la specialisti, familie, mass-media, mediul politic si desigur intreaga societate, sa le acordam o sansa. Atata timp cat se vor simti exclusi, rejectati, stigmatizati, ei se vor conforma acestui rol. Cunosc suficiente persoane care au suferit sau sufera de tulburari considerate grave si cronice precum schizofrenia si au reusit sa se integreze armonios in societate, chiar mai mult au fondat si grupuri de self-help pentru a le oferi sperante si altor persoane aflate in situatii similare. Concluzionez ca prezinta un grad ridicat de insertie sociala indiferent de tulburarea psihica pe care o au. Insa repet, este esential ca noi sa ne schimbam modul in care ii percepem, sa valorizam numeroasele laturi ale personalitatii care functioneaza perfect si sa retinem ca un „schizofren” nu este intotdeauna schizofren, ci se comporta asa doar in anumite momente.

8. Ce abilitati trebuie sa aiba un student pentru a lucra in psihologia clinica?

Psihologul clinician accepta clientul fara a emite judecati de valoare si dezvolta capacitatea de a se transpune in diferite pozitii perceptuale, de a vedea lumea prin ochii sai, a clientului, familiei si societatii. Unii studenti si masteranzi care vin la practica sunt tentati sa formuleze un diagnostic psihologic, sa puna o eticheta imediata pe client fara a intelege profunzimea psihicului uman, mecanismele care se ascund in spatele simptomelor. Or, pacientul are resurse si capacitati cu rol de compensator care asteapta a fi activate.

9. Aveti o formare in NLP si ati scris si o carte despre NLP. De ce ati ales tocmai aceasta orientare?

Fara a diminua valoarea celorlalte paradigme precum cea psihanalitica sau comportamental-cognitiva, psihoterapia neuro-lingvistica mi-a oferit „formule matematice” prin care sa descifrez creierul uman. Avand in vedere ca arma psihologului este cuvantul, aveam nevoie sa-mi dezvolt abilitatile de comunicare. Iar in acest domeniu, NLP alaturi de abordarea ericksoniana reprezinta de departe cele mai avansate forme de comunicare multinivelara.

Aceasta orientare mi-a demonstrat ca este mai eficient sa intervenim asupra procesului prin care noi experimentam realitatea decat asupra continutului experientei noastre asupra realitatii. Prin urmare, daca un client imi va spune ca este trist si suparat, intrebarea „ce te face sa te simti in acest fel?” ar putea fi inlocuita de „cum anume faci sa fii trist si suparat?” In prima faza clientul va ramane cateva secunde blocat, insa raspunsul ulterior imi va furniza modul in care isi structureaza experienta subiectiva.

NLP reprezinta inainte de toate o atitudine, iar daca veti viziona sau lectura cateva interventii terapeutice realizate de Richard Bandler (co-fondatorul acestei orientari) veti observa modul diferit si pe alocuri genial de abordare a clientului.

10. Ce parere aveti despre tendinta din ce in ce mai accentuata a psihologilor de a apela la cat mai multe formari si a aborda o viziune integrativa in sedintele de consiliere si terapie?

Rezonez total cu ideea de psihoterapie integrativa. Experienta mi-a intarit aceasta convingere. Pentru a evita atragerea clientului in labirintul unei teorii psihologice care surprinde adesea doar fragmente din universul interior uman, putem pasi noi pe teritoriul clientului, pe modelul sau despre lume, plecand de la axioma ca asa cum fiecare individ este unic, la fel si strategiile de interventie psihoterapeutice sunt unice. Iar psihoterapia integrativa nu se limiteaza la o suma de tehnici terapeutice extrase din diferite scoli.

11. Ati urmat formari pentru folosirea Testului Rorschach şi Testului Szondi. Ce parere aveti despre folosirea testelor proiective in practica clinica? Ce rol au aceste teste?

Cu toate ca au un grad scazut de standardizare, fidelitate si validitate, ce implica un subiectivism in interpretarea rezultatelor, valoarea lor in clinica ramane inestimabila prin depistarea mecanismelor profunde ale personalitatii si dinamicii acesteia. O evaluare psihologica presupune utilizarea unei baterii de teste, iar practica clinica se plaseaza deasupra controverselor celor doua abordari: teste obiective – teste proiective.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Pentru a putea trimite comentariul, va rugam sa completati operatia matematica de mai jos (filtru de spam). *