Natura umana… sub lupa lui D.W. Winnicott

Viziunea lui D.W. Winnicott despre natura umana porneste de la premisa ca orice incercare de a le spune oamenilor ce sa faca trebuie deplansa. “A indoctrina oamenii, chiar si pentru binele lor, reprezinta o insulta daca nu li se ofera oportunitatea, prin prezenta lor, de a reactiona, de a-si exprima dezaprobarea si de a contribui la discutie”, sustine Winnicott.Calea de urmat atunci cand iti propui sa studiezi natura umana este aceea de a afla ce lucruri obisnuite fac oamenii si, apoi, sa ii ajuti sa inteleaga ce fac. Modul cum actioneaza oamenii depinde de circumstantele in care o fac. De aceea, de exemplu, Winnicott, dupa ce a ascultat multe mame relatand intamplari cu copiii lor, si-a dat seama ca nu le poate spune ce sa faca – “poti doar simti ca, in acele circumstante, poate ai fi reactionat la fel sau poate ai fi reactionat mai prost”, spune Winnicott.

Oamenii asteapta, in schimb, explicatii pentru problemele cu care se confrunta. Ei au nevoie sa fie ajutati sa constientizeze lucrurile pe care le fac intuitiv. Banuielile legate de cum au actionat intr-un moment critic, cand n-au avut timp de gandit, ii tin in nesiguranta. Ei au nevoie de confirmari, de certitudini pentru a se increde in intuitia lor. Nici o circumstanta de viata nu poate fi descrisa inainte sa se intample. Dar, dupa ce a avut loc, parintii, de exemplu, descopera ca au intrebari despre ce s-a intamplat, ca nu stiu de ce a aparut o problema si nici daca gestioneaza cum trebuie rezolvarea ei. Atunci ar fi bine ca ei sa caute pe cineva care sa le poata arata ce inseamna actiunile lor pentru a deveni mai increzatori, nu sa caute sfaturi, pe cineva care sa le impuna sa faca ceva anume. Ei trebuie sa caute, in schimb, informatii.

De exemplu, daca mamelor li s-ar spune mereu ce “trebuie” sa faca, s-ar trezi in mare incurcatura si, mai rau, ar pierde contactul cu abilitatea lor innascuta de a actiona fara a sti exact, rational, ce este bine sau rau. Daca li se tot spune mereu ce “trebuie” facut, in curand ajung sa se simta incompetente. Ele, insa, trebuie sa reactioneze instinctiv la problemele copilului si daca, ulterior, doresc sa stie daca au procedat corect sau daca isi pot imbunatati reactiile la o problema, solutia este sa caute informatii despre tipul de problema respectiv.

Datoria terapeutilor este sa ii ajute pe oameni sa reflecteze asupra problemelor lor, sa discute cu ei despre reactiile la acele probleme si la tipurile de consecinte pe care se asteapta sa le aiba actiunile lor. “A le spune ce sa faca” nu este atributul terapeutilor si, de fapt, al nimanui.

Cristina Dragulin, psiholog clinician specialist, este editor coordonator al site-ului Psihologie.ro. Imbina zi de zi pasiunea pentru psihologie cu cea pentru scris si citit. Cum fara nici una nu se poate simti implinita pe deplin, a gasit o modalitate de a le “aduce impreuna” in acest site, in scrierea si traducerea de carti de psihologie.

 

PSIHOLOGIE.RO va recomanda cartea “Spaima de prabusire: explorari psihanalitice”, de D.W. Winnicott.

Despre viata si opera marelui pediatru si psihanalist, puteti citi in cartea “Donald Woods Winnicott”, de Denys Ribas.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Pentru a putea trimite comentariul, va rugam sa completati operatia matematica de mai jos (filtru de spam). *