Aceasta este o zi adevarata din viata unui bebelus in varsta de 7 luni si un pic. Fiecare zi alaturi de el este unica, pentru ca mereu face noi descoperiri. Cea mai recenta a fost faptul ca s-a ridicat in picioare, sprijinindu-se singur de tati si, alta data, de patut. O alta realizare, in urma cu o luna, a fost primul cuvant, “mama”. Acum, asteptam cu emotie primii dintisori, dar si mersul in picioare.
ora 5.45 – Buna dimineata, o noua zi de distractie a inceput! Mami, ce faci? Nu te misti? Ia uite niste fire de par, sa le trag sa vad ce se intampla! Hehe, imi zambeste mami, dar are ochii inchisi. Cred ca s-a trezit singura… Tati trebuie sa plece la serviciu si ma pupa tare dulce de bun ramas. Asadar, sa inceapa o noua sesiune de joaca! Dimineata sunt binedispus, asa ca nu am pretentii la jucarii sofisticate. Ma pot distra cu orice: parul si mainile lui mami sau o pernuta.
ora 8.00 – Dupa atata joaca, m-a luat somnul. Am mai papat un pic de lapte de la mami si am adormit la ea in brate, auzindu-i bataile inimii pe care le stiu pe de rost, de cand locuiam la intuneric, intr-o piscina.
ora 8.30 – Gata, m-am trezit! Ce credeai, mami, ca dorm o vesnicie?! Ei, nici chiar asa. O jumatate de ora imi este de ajuns ca sa fiu in forma. Tocmai au venit si musafiri: e mamaia, care mi-a adus chec tare bun, facut special pentru mine. A zis doamna doctor ca pot papa si eu, din cand in cand, bunatati facute in casa. E tare bun, mai vreau!
ora 10.30 – E timpul pentru micul dejun. Astazi am comandat mar copt, stropit cu un pic de lamaie. La desert, beau lapte de la mami. Astazi e frumos afara, nici prea cald si nici prea rece, asa ca iau masa pe balcon, de unde am o priveliste pe cinste: vad Oltul, cateva vile, sate indepartate si pasarelele, care ma distreaza teribil. Azi am vazut pentru prima data un pescarus. Tot cand iau masa, se aude si trenul. Cand am vazut prima data masinaria aceasta imensa, care scoate fum si face atata zgomot, am facut niste ochi tare mari. Acum, m-am lamurit ce face, sunt destept, ce sa mai! Trenul aduce pasarelele inapoi din tarile calde. De-asta sunt atatea pe aici.
ora 11.00 – Mami ma asaza in carut, inchide usa si ma duce intr-o cutie maro, cu oglinda. Imi place tare mult. De fiecare data cand ma uit, il vad pe unu’ care seamana izbitor cu mine. Sincer, e tare frumusel. Ia sa pun mana pe el sa vad din ce e facut. Ma apuca si rasul, zau asa! Cobor din cutie dupa un zgaltait zgomotos, urmeaza scarile si gata, sunt afara, la copaci si aer curat. Alo, mami? Ce faci cu aparatul ala negru de la gat? Se tot apropie de mine, imi aranjeaza palaria si face tac-tac cu un aparat… Si zice ca eu sunt zapacit!
ora 12.00 – Hello?? anybody?! ma-ma, ma-ma! Am vazut ca ultima replica functioneaza! M-am trezit in casa, cred ca am adormit afara. A venit si mami repede langa mine. Stai asa, femeie! Nu mai pleca! Adu-mi la “biroul” meu bavetica, sticla de plastic, elefantelul si zornaitoarea in forma de chitara, ca mi-a venit o idee: ne facem trupa. Eu sunt basist si tobosar, iar tu canti la chitara electrica. Se uita cam mirata la mine si zambeste. Cred ca s-a auzit numai “agu-agu” din ce am zis eu. Dar vad ca a priceput, ca s-a apucat de cantat, iar eu bat in sticla de apa.
ora 14.00 – Garcon, am comandat pranzul acum o jumatate de ora! In sfarsit, a sosit. Iau masa tot pe balcon, la aer curat. Azi mananc supa de legume si piure de cartofi cu dovlecei si pui. Delicios! Ma uit dupa randunele, vrabiute si pescarusi.
ora 15.00 – Sa inceapa distractia! Ma joc cu mami, care imi canta ceva despre puiul de cuc. Crede ca o sa adorm, dar eu am agenda incarcata azi, atatea telefoane si mailuri de dat. Glumesc, trebuie sa ma joc, dar e o activitatea pe care o iau in serios. Mami imi citeste din cartea “Cum sa devii explorator”. Sunt mic acum, dar tot pricep eu cate ceva. Un pic de lapte si il si zaresc pe Mos Ene suflandu-mi peste gene.
ora 17.30 – Gata! M-am trezit si mi-e foame un pic. Pap niste chec, ca e tare bun, mai ales cu un pic de lapte. Mami ma pune iar in carut. Alo, ce-ai patit? Stateam foarte bine la tine in brate? M-ai vazut pe mine ca ma plang? Iar ajung in cutia maro, cu oglinda, iar apoi afara! Nu intelege mama de ce scot limba si fac “baloane”. Pai cum sa nu fac? Ai vazut-o pe “bebelusa” care a trecut pe langa noi, cum era imbracata? O fi vara, dar nici chiar asa, i se vedea si pampersu’!
ora 20.00 – e vremea de baita. Ratustele sunt pregatite sa inceapa balaceala. Mami imi canta, eu o stropesc in semn de multumire. Am vazut ca rade cand fac asta, asa ca ii fac pe plac. Ia de-aici, ca apa a mai ramas destula, chiar daca am mai varsat eu intre timp. Nu, nu ma scoate, imi placea! Acum sunt gol si ud; o sa plang un pic, poate ma baga la loc. Nu ma baga, hai sa plang mai tare, poate nu aude! Of, ma sterge si imi pune si caciula in cap! Totul pana la caciula!!!
ora 21.00 – Hai, ca mi-a mai trecut supararea pe tine, sa stii ca ai un punct in plus de la mine ca imi dai laptic. Ma suparasem rau la faza cu caciula, dar mi-a trecut. Mai casc un pic, mai pap un pic, si iarasi ma ia somnul. Noapte buna!
“Peste ani si ani, cand eu si baietelul meu vom fi intrebati ce varsta avem, oamenii se vor pripi sa socoteasca, in gand, diferenta “magica”, cea care spune varsta pe care o aveam eu cand am devenit mamica. Da, la 23-24 de ani, sunt ceea ce se poate incadra astazi sub tipologia de “mamica tanara”, care nu a scapat si nici nu va scapa de prejudecatile celor din jur. Am vrut sa incep prin a descrie unde am lucrat, ce scoli am absolvit si ce burse am avut prin strainatate, dar mi-am dat dat seama ca unica si cea mai de pret realizare din CV-ul meu este baietelul meu, iar cele mai bune referinte sunt zambetele lui de dimineata.” – Bianca Dima