Discutie libera sau relatie terapeutica

Am auzit adesea urmatoarea idee: „Cand are o problema, romanul vorbeste cu un prieten mai degraba decat sa mearga la un psiholog; eventual se destainuie unui preot”. Cat de adevarat este, nu as putea spune, nu am intalnit pana in prezent o cercetare pe aceasta tema. Cu siguranta ceva adevar trebuie sa existe. Vorba ceea: Nu iese fum fara foc.

Cand avem o problema de suflet si ne dam seama ca singuri nu o putem rezolva, fiecare din cele trei optiuni sunt valabile. In functie de personalitatea noastra, de felul de a fi, de educatia primita apelam la una sau alta dintre solutii, fiecare cu specificul ei. Personal le-am folosit pe toate de-a lungul timpului. In prezent imi sunt mai aproape doua dintre ele: sa vorbesc cu un prieten si sa apelez la un psihoterapeut. Pe cea de-a doua o cunosc atat din perspectiva de client, cat si din pozitia de specialist, de psihoterapeut cu formare in Analiza Tranzactionala. Terapia personala si formarea ca psihoterapeut le-am inceput cu ceva timp in urma, pe cand prieteni am avut si inainte si apelez si acum la ajutorul lor in situatiile dificile.

In viata fiecaruia pot sa apara momente in care sa simta ca are nevoie de mai mult decat de o discutie cu un prieten, ca vrea sa contacteze un psihoterapeut. Atunci apar firesc o serie de intrebari precum:

• De ce as alege sa fac psihoterapie in loc sa ma confesez unui prieten?
• Ce aduce in plus psihoterapia?
• Ce au in comun aceste practici?
• Care sunt limitele lor?

La aceste intrebari am urmarit sa dau raspunsuri in cadrul acestui articol, din dorinta  de a facilita cititorilor luarea unei asemenea decizii in mai mare cunostinta de cauza.

Pe un prieten il poti contacta cand doresti. Cineva imi spunea: „Un adevarat prieten, daca il suni la ora 4 noaptea si ii spui sa vina la tine, intai vine la tine si apoi te intreaba care este motivul pentru care l-ai chemat”. Adesea cu un prieten vorbesti in momentul in care este mai acut impasul emotional in care te afli, iar discutia poate avea loc nu doar face-to-face, ci si la telefon sau prin intermediul internetului (pe skype sau messenger) – modalitati de comunicare foarte utilizate in prezent. Pentru sedinta cu un psihoterapeut trebuie sa fixezi o zi anume in care sa va vedeti si este foarte posibil ca programarea sa aibe loc mai tarziu decat iti doresti daca programul psihoterapeutului pe care l-ai contactat este incarcat si nu te poate primi exact atunci cand vrei.

Prietenul ofera mult suport si manifesta foarte multa intelegere, insa nu intotdeauna e ceva bun acest suport excesiv. Cu cel apropiat ai tendinta sa fii subiectiv si sa il sustii orice ar zice si face. De exemplu, daca o prietena iti spune ca s-a certat cu partenerul si ti-l prezinta pe acesta intr-o lumina defavorabila, cel mai adesea esti inclinat sa ii sustii parerea si sa spui: „e lipsit de caracter baiatul asta… cum poate sa se comporte astfel cu tine?”. Peste cateva zile, cand cei doi iubiti s-au impacat, iar ea iti povesteste ce minunat si de treaba este el, de data aceasta probabil ii vei spune: „da, este baiat bun… are el partile lui rele… dar este baiat bun…”. In discutia cu un prieten tindem sa vedem totul „in alb sau negru”, sarim de multe ori de la o extrema la alta, cand de fapt adevarul este intotdeauna la mijloc. Intr-o cearta, fiecare dintre parteneri are partea lui de contributie, iar daca ii spui prietenului ca si el e responsabil de situatia creata, exista posibilitatea sa se simta criticat si neinteles de tine, cel caruia a ales sa se destainuie. Un prieten este poate mai putin dispus sa accepte confruntari mai dure, dar care sa aiba efect, mai ales cand i se prezinta o perspectiva diferita de a lui. In schimb, un terapeut este obiectiv, vede situatia in ansamblu, iar interventiile lui pot de multe ori sa nu ne fie pe plac, dar sa ne faca bine, caci in terapie se merge la adevarata cauza a problemei, care este adesea adanc ascunsa in trecutul nostru, in istoria noastra de viata.

Cand un prieten iti prezinta necazul lui, esti tentat sa te axezi pe ceea ce ti se relateaza, pe ceea ce crezi tu ca are nevoie cel ce povesteste. Adesea te grabesti sa ii dai sugestii, sa gasesti solutii la problema lui, fara a verifica ce anume are el nevoie cu adevarat. Este posibil ca in loc de solutii, cel ce ti se destainuie sa aibe nevoie de cineva care sa ii fie alaturi si sa il asculte; dupa ce si-a descarcat necazul, poti ajunge sa constati ca cel care la inceputul discutiei parea a fi blocat, gaseste el insusi la final foarte usor optiuni de a iesi din dificultate, de a face ceva diferit. Specific psihoterapiei este faptul ca se lucreaza pe obiectivele stabilite de client, aceste obiective putand a fi schimbate in functie de ceea ce doreste persoana sa obtina intr-o etapa sau alta a terapiei. Psihoterapeutul ofera sprijin si indrumare clientului sau in procesul, laborios cateodata, de stabilire a obiectivelor, astfel incat acestuia sa ii devina mai clar ce anume doreste sa obtina in urma procesului terapeutic si cum va stii ca si-a atins obiectivele fixate. Clientul va putea afla despre el ce resurse are deja pentru a ajunge la tinta, care sunt resursele ce ar mai avea nevoie sa si le dezvolte, cum obisnuieste sa se blocheze in implinirea nevoilor sale.

Conversatia cu un prieten poate dura mai mult de 1 ora cat dureaza de regula o sedinta de psihoterapie si astfel se dilueaza discutia, focusul nu mai este pe nevoia celui in dificultate, ci pe subiecte colaterale. Aceasta se intampla cu atat mai mult cu cat dialogul cu un prieten  adeseori nu are o tinta bine definita; nu stii incotro vrei sa ajungi la finalul intalnirii, stii doar ca ai o problema si ai nevoie de cineva cu care sa vorbesti, caci singur iti este prea dificil sa faci fata situatiei. In schimb, psihoterapia este structurata, urmeaza anumiti pasi (constituind ceea ce, in limbaj de specialitate, este cunoscut sub denumirea de „plan de tratament”).

La baza intregului succes al psihoterapiei sta relatia terapeutica, acea autenticitate si intimitate emotionala ce se stabileste pas cu pas intre client si terapeut. Cu un prieten descarci mai usor furia, iti este mai lesne sa vorbesti despre fricile sau tristetile tale inca de la inceputul discutiei, pe cind cu un psihoterapeut dureaza ceva timp pina ce relatia terapeutica este inchegata. Ca si clienti avem nevoie de aceasta perioada de acomodare si de creare a relatiei cu terapeutul, caci mai ales la inceputul psihoterapiei ne aflam in situatia de a vorbi cu un necunoscut despre subiectele delicate sau neplacute cu care ne confruntam. Incetul cu incetul, cu fiecare sedinta ia nastere o relatie ale carei granite le simtim tot mai sigure, mai protective, o relatie pentru care confidentialitatea este litera de lege, iar supervizarea pe care si-o asuma fiecare psihoterapeut pentru activitatea sa profesionala nu face decat sa sporeasca beneficiile pe care le putem avea ca si clienti.

Subiectele ce sunt abordate in intalnirile cu un psihoterapeut sunt nenumarate, dupa cum nenumarate si specifice sunt nevoile fiecarui client. Prin psihoterapie putem invata sa corectam comportamente care ne displac sau care nu sunt sanatoase (ex: cum sa ne lasam de fumat, de baut ori de consumul de droguri), sa parcurgem mai usor perioade dificile cum sunt doliul, divortul sau despartirea de cineva drag, sa ne imbunatatim relatiile (atat personale, cat si profesionale) schimbandu-ne tiparele atitudinale si de comportament ineficiente. In procesul psihoterapeutic suntem ajutati sa ne aducem aminte de suferinte trecute pe care am decis sa le facem uitate, dar a caror influenta se face simtita si in prezent fara sa ne dam seama (ex: un viol, un abuz fizic, psihologic sau de alt gen, un soc emotional trait la o varsta frageda etc.) cu scopul de a repara prejudiciul suferit. De asemenea suntem ajutati sa ne gasim un partener, sa depasim fobii de un fel sau altul, tulburari ale comportamentului alimentar, tulburari sexuale, tulburari de personalitate, tulburari psihotice, sau sa descoperim un sens in viata astfel incat sa ne simtim impliniti cu ceea ce suntem, cu ceea ce facem.

Acestea sunt doar cateva dintre motivele pentru care putem apela la psihoterapie. Desigur, unele pot fi abordate si cu ajutorul prietenilor. Uneori am putea chiar sa ne gasim in situatia in care folosim ambele modalitati de actiune, pentru ca de fapt, daca mergem la psihoterapeut, nu ne anulam prietenii. Atata doar ca procesul psihoterapeutic aduce cu sine un plus pe care nu il regasim decat aici, in relatia dintre terapeut si clientul sau.

Decizia de a alege una sau alta iti apartine, caci doar tu stii cel mai bine ce nevoi ai, ce iti doresti sa obtii, ce este mai potrivit pentru tine intr-un moment sau altul din viata.

In incheiere as vrea sa ilustrez toate cele spuse cu o metafora:
In discutia cu un prieten, esti ca o corabie in deriva, o corabie ce pluteste fara a  avea un traseu stabilit si calatoreste dupa cum bate vantul.
Intr-o relatie terapeutica inveti sa treci la carma vietii tale, sa preiei si sa iti asumi comanda corabiei, sa o conduci conform unui intinerar pe care tu insuti il stabilesti; incetul cu incetul vei sti sa dirijezi vasul si pe vreme frumoasa, dar si pe vreme cu ceata sau prin furtuni si ape involburate. 

Amalia Gabor este logoped si psihoterapeut cu formare in Analiza Tranzactionala. Este organizator local al trainingurilor de Analiza Tranzactionala desfasurate in Timisoara sub egida International Center for Transactional Analysis (ICTA). Lucreaza in psihoterapie individuala, psihoterapie de cuplu si psihoterapie de grup. Puteti face programari la telefon 0724.301.744 ,  la e-mail: ta.trainings@gmail.com si puteti accesa www.arat.ro.