A tine diete la nesfarsit inseamna sa traiesti intr-o inchisoare auto-impusa. Cata energie, pe care ai putea sa o folosesti in alte scopuri, se pierde cu acest stil de viata? Care sunt efectele psihologice sau fiziologice? Sunt cateva dintre intrebarile la care voi incerca sa raspund.
“Tin diete de cand ma stiu. Nici nu-mi mai aduc aminte cand am inceput prima oara. Sa fi fost intr-o zi ploioasa de toamna cand gandul ca arat prea grasa m-a agasat atat de tare, incat am inceput sa caut cu disperare o solutie: am gasit printre cartile mamei o dieta care parea tocmai buna de experimentat. Asa a inceput excursia mea pe drumul anevoios catre imaginea ideala de sine.”
Aceasta este povestea unei femei despre care pot zice ca tine “diete cronice”, in mod compulsiv. Cate femei din lumea asta tin dieta dupa dieta? Cate femei sunt nemultumite de imaginea lor corporala? Cred ca numarul acestora este coplesitor. De cele mai multe ori, ele tin cura de slabire, pierd kilograme, apoi se ingrasa la loc. Si o iau de la inceput. Si, la un moment dat, chiar daca tin aceeasi dieta sau experimenteaza o dieta noua, nu mai slabesc. Si ma intreb: oare, daca ar renunta la diete, ce ar putea face cu toata energia pe care o consuma inutil in acest scop? Energie irosita in incercarea de a respecta restrictiile alimentare impuse de dieta, in gandurile negative legate de frica esecului, intr-o autocritica excesiva.
Ce e de facut? De ce suferim de aceasta boala colectiva? Cum este ea intretinuta la nivel social?
“Profesionistele” dietelor
Daca incerci sa recunosti in jurul tau o persoana care tine “diete cronice”, nu este foarte greu: este permanent nemultumita de propria greutate si imagine de sine; spune ca “tine diete de-o viata / de x ani / de cand se stie” si chiar braveaza cu asta – se lauda, de fapt, in mod inexplicabil cu ceva care ii aduce atata nemultumire, nefericire si frustrare. Si din tablou nu lipseste niciodata credinta ca, “daca va slabi x kilograme, va fi fericita sau va putea fi iubita” – iluzia unei fericiri proiectate mereu in viitor si niciodata traite in prezent.
Societate de fotomodele
“Sunt la dieta”, spune o fetita de 10 ani. Uluitor! Intrigant! Chiar tine dieta? Probabil a auzit-o pe mama ei spunand asta, pe sora ei mai mare, pe matusa ei etc. A inteles ca este un comportament apreciat, cu care se lauda toate femeile din viata ei. Cati ani vor mai trece pana va intra si ea in acest joc? Probabil 2-3…
Dar nu le aude doar pe ele vorbind despre acest subiect mereu de actualitate si niciodata explorat indeajuns. Ci vede la televizor, prin reviste, femei care arata perfect, slabe, uneori exagerat de slabe, care vor fi modelele ei de mai tarziu. Mass-media are astfel un rol important in construirea unor modele greu de atins sau chiar false (cine stie ce trucuri sunt folosite pentru a arata pe ecran asemenea siluete iluzorii). Cu alte cuvinte, societatea este si ea cea care incurajeaza un astfel de comportament, ignorand efectele uneori devastatoare pentru victimele sale: nefericire, dereglari la nivel fiziologic, boli.
Fericire amanata
Ce simte insa femeia care incearca incontinuu sa slabeasca? Aceasta dependenta de curele de slabire o face sa isi piarda libertatea, demnitatea, o transforma in prizonierul propriei iluzii. O impiedica sa isi asume feminitatea, corpul, ceea ce este in esenta ea. Cu alte cuvinte, o indeparteaza de propria persoana, o face sa traiasca mai mult in gandurile ei si nu in corpul ei. Iar aceasta alienare de sine este sursa de frustrare, nemultumire, nefericire. Cum ar putea fi ea fericita, daca isi programeaza fericirea mereu pentru altadata: “pana nu slabesc 5 kg, nu voi fi fericita!”. Acest stil de viata limiteaza fericirea, placerea si distractia.
Sanatatea, in pericol
Diete sunt multe. Si atat de diferite. Diete cu restrictie de proteine, sau cu grasimi ori calorii putine. Sau cu atat de multe restrictii, incat se ajunge la dezechilibrul macronutrientilor.
De exemplu, o dieta saraca in proteine poate duce la oboseala cronica, caderea parului, unghii lipsite de stralucire, oscilatii la nivel emotional. Grasimi insuficiente intr-o dieta sunt cauze pentru balonari, constipatie, oboseala cronica, stari depresive.
Dar cum interpreteaza creierul o cura de slabire reluata la nesfarsit? Pentru el este ca si cum ar nimeri pe o insula pustie, unde exista riscul unei morti prin infometare. Iar reactia sa este de a da comanda corpului sa nu-si iroseasca proviziile. Prin urmare, metabolismul este incetinit, scade capacitatea de a arde calorii, nu se mai consuma energie, nu se mai construieste tesut muscular, responsabil cu arderea caloriilor. Este evident ca, in aceasta situatie, este foarte greu, chiar imposibil sa slabesti. Este ceea ce putem numi reactie de supravietuire a organismului. Sunt create in corp toate premisele pentru a obtine exact opusul scopului nostru: stagnare sau crestere in greutate.
In mod paradoxal, exista numeroase cazuri cand femei care au tinut cure de slabire ani de-a randul si, la un moment dat, s-au oprit, au inceput sa manance normal si… au inceput sa slabeasca. Pur si simplu, corpul a scapat de reactia de supravietuire, s-a relaxat, s-a imbunatatit nivelul metabolismului, al digestiei, asimilarii si arderii de calorii.
Eu nu spun sa mancam fara masura, sa nu tinem cont de cantitatea de mancare, sa excludem in totalitate dietele, sa nu avem grija de cum aratam, ci vreau sa atrag atentia asupra efectelor in plan psihologic si fiziologic ale curelor de slabire tinute la nesfarsit. Degeaba aratam bine, daca suntem nefericiti, daca avem un stil de viata chinuitor. Vreau sa subliniez importanta asumarii propriului corp, asa cum este in prezent, nu cum ar putea fi mereu altadata. Fericirea poate fi traita acum (putem gasi o multime de motive pentru care ne-am declara fericiti – nimic nu ne impiedica!) si nu depinde de 5 kg in plus sau in minus. Putem alege sa alergam dupa iluzii toata viata sau ne putem da voie sa simtim fericirea in prezent! Optiunea ne apartine.
Elena Ceciu, psiholog scolar, este pasionata de psihologia vocationala – domeniu care presupune alegeri reusite in cariera – dar si de tot ceea ce este legat de “o psihologie a mancatului”, considerand ambele domenii extrem de importante pentru o viata cu adevarat sanatoasa. Daca vrei sa continui discutia despre cum trebuie sa mancam sau pur si simplu vrei sa slabesti, scrie-i pe adresa elena.ceciu@yahoo.com . Puteti citi despre Food Psychology pe primul blog romanesc in domeniu – http://mananc-inteligent.ro.
PSIHOLOGIE.RO iti recomanda cartea “Boala ca sansa. Cum sa descifram mesajul ascuns al bolii”, de Ruediger Dahlke.