Nu este deloc usor pentru un copil "mare" sa fie adoptat de alti parinti decat cei naturali. La fel cum nu este deloc usor sa devii parintele unui copil de sapte sau chiar 10 ani. Un copil care "debarca" in familia ta cu un alt trecut decat cel al familiei tale, cu frustrari si suferinte sufletesti pe care noii parinti nu au cum sa le cunoasca in totalitate. Fata de un nou-nascut, a carui istorie este oarecum "o pagina alba", un copil mare are nevoie de parinti adoptivi cu o mare suplete afectiva, gata oricand sa treaca peste anumite episoade obscure din viata lui.
"De multe ori, parintii se gandesc ca nu este posibil sa adopte un copil care are mai mult de sase ani", sustine Claire Gore, doctor in psihologie, autoarea unei carti dedicate adoptiei copiilor mari. Cu toate acestea, studii efectuate in Marea Britanie au aratat ca, in cazul adoptiilor "tardive", rata esecului nu este mai mare decat in cazul adoptiei nou-nascutilor. Cu alte cuvinte, nu este mai riscanta adoptia unui copil in varsta de cinci sau 10 ani fata de cea a unui sugar.
CITESTE TOT ARTICOLUL: "Capcanele adoptiei"
Adevarul, 14 octombrie 2007
