In fata unui pericol iminent, frica declanseaza o serie intreaga de mecanisme interioare care ne ajuta sa facem fata situatiei. Creierul incepe sa produca adrenalina si alti neurotransmitatori. Aceste substante actioneaza asupra inimii, care incepe sa bata cu viteza. Vasele de sange si muschii declanseaza punerea in miscare a corpului. Miscare ce poate fi de doua feluri: defensiva, adica fuga din fata pericolului, sau ofensiva, adica punerea in garda si pregatirea de “atac”.
“In orice caz, frica este un paznic bun, atat timp cat apare in prezenta unui stimul extern care semnaleaza un pericol. Este firesc sa ne fie frica cand suntem atacati, cand ne ratacim si ne prinde noaptea, cand ne calca hotii, cand suntem amenintati, cand percepem un zgomot asurzitor, cand vedem o imagine violenta”, ne asigura psihologul Stefania Nita de la Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie.
CITESTE TOT ARTICOLUL: "Fara frica… despre frica"
Jurnalul National, 1 octombrie 2007
