Oglindiri traumatice: Cum stresul traumatic secundar își pune amprenta asupra psihologilor și terapeuților

În lumea psihoterapiei, este inevitabil ca practicienii să fie martorii și să împărtășească povara durerilor și traumelor pacienților lor. Acest proces poate avea un impact adânc, conducând la ceea ce este cunoscut sub numele de Stres Traumatic Secundar (STS). STS este o problemă gravă în rândul specialiștilor din domeniul sănătății mintale, afectând nu doar bunăstarea lor personală, dar și calitatea îngrijirilor oferite.

Implicațiile profunde ale STS în psihoterapie

Stresul Traumatic Secundar poate avea un impact semnificativ pe termen lung asupra sănătății mintale și fizice a psihologilor și psihoterapeuților. Experiențele traumatice repetate la care sunt expuși profesioniștii pot duce la simptome precum anxietate, depresie, iritabilitate, dificultăți de concentrare și tulburări de somn. Aceste simptome, dacă nu sunt adresate corespunzător, pot persista și se pot agrava în timp, afectând nu doar bunăstarea personală, ci și capacitatea de a furniza îngrijiri eficiente pacienților.

Pe lângă impactul asupra sănătății mintale, STS poate influența negativ satisfacția în muncă și eficacitatea profesională. Sentimentele de epuizare emoțională și desensibilizare pot duce la scăderea empatiei și a implicării în activitatea cu pacienții. În același timp, pot apărea îndoieli cu privire la competența profesională și poate surveni burnoutul, un fenomen distinct, dar adesea corelat cu STS. Aceste efecte pot avea consecințe serioase asupra retenției și performanței în domeniul sănătății mintale, punând presiune adițională atât pe profesioniști, cât și pe instituțiile în care lucrează.

Prevalența STS în Diferite Domenii Profesionale

Un studiu publicat în Journal of Traumatic Stress a descoperit că aproximativ 15% dintre psihoterapeuți prezintă simptome severe de STS. Simptomele sunt similare cu cele ale PTSD (Post-Traumatic Stress Disorder), incluzând flash-uri, evitarea și amorteala emoțională.

Un alt studiu, realizat pe un eșantion de psihologi clinicieni, a evidențiat o corelație între nivelurile ridicate de empatie și susceptibilitatea la STS. Capacitatea de a resimți durerea altora poate fi o sabie cu două tăișuri, facilitând o înțelegere profundă, dar aducând și riscul de a prelua trauma pacientului.

O studiu de tip meta-analiză din 2014, publicat in Psychological Services, arată că prevalența STS variază în funcție de profesie: 15.2% printre asistenți sociali, 16.3% în personalul oncologic, 19% în consilierii pentru abuz de substanțe, 32.8% în asistentele de urgență, 34% în lucrătorii serviciilor de protecție a copilului și 39% în lucrătorii educaționali din justiția juvenilă. Se remarcă o corelație puternică între burnout și STS în rândul profesioniștilor din domeniul sănătății mintale care sunt expuși indirect traumelor​​.

Recomandări pentru psihologii și terapeuții începători

Iată câteva recomandări de care profesioniștii la început de carieră ar putea să țină seama:

1. Supervizare și sprijin colegial: Este esențial să aveți un sistem solid de sprijin și supervizare pentru a discuta despre impactul cazurilor asupra dvs.
2. Educație Continuă: Aprofundați-vă cunoștințele despre STS și modurile de autoprotecție.
3. Tehnici de Management al Stresului: Învățați și practicați regulat tehnici de relaxare și mindfulness.
4. Grijă de Sine: Asigurați-vă că vă îngrijiți de bunăstarea dvs. fizică și emoțională, dedicând timp pentru hobbyuri și relații sănătoase.

Deoarce responsabilitatea privind STS nu aparține doar psihologilor si psihoterapeuților, ci și instituțiilor în care acești specialiști își desfășoară activitatea, este necesar ca acestea să adopte măsuri proactive pentru prevenirea și abordarea STS.

Strategii instituționale de prevenire și gestionare a STS

Crearea unui mediu de lucru sigur și suportiv nu doar că ajută la atenuarea impactului STS asupra angajaților, dar contribuie și la furnizarea unui nivel înalt de îngrijire pentru pacienți. Iată o strategie simplă în 10 puncte pe care instituțiile pot să o aplice pentru a preveni și a gestiona STS în rândul angajaților, asigurând astfel un mediu de lucru sănătos și productiv.

1. Evaluare și screening regulat:

Implementarea unor evaluări regulate pentru a identifica simptomele STS în rândul angajaților și pentru a determina necesitatea intervenției.

2. Formare continuă:

Oferirea de programe de formare continuă cu privire la recunoașterea și gestionarea STS, precum și dezvoltarea rezilienței personale.

3. Supervizare și sprijin colegial:

Crearea unui mediu de supervizare și sprijin collegial care să încurajeze discuția deschisă despre experiențele și emoțiile legate de cazurile tratate.

4. Promovarea autocunoașterii:

Încurajarea autocunoașterii și a autoreflecției pentru a ajuta angajații să identifice și să gestioneze simptomele STS.

5. Acces la servicii de consiliere:

Asigurarea accesului la servicii de consiliere și terapie pentru angajați, pentru a le oferi sprijinul necesar în abordarea STS.

6. Promovarea echilibrului între viața profesională și cea personală:

Promovarea unui echilibru sănătos între viața profesională și cea personală, oferind flexibilitate în program și încurajând angajații să ia timp liber pentru refacere.

7. Crearea unui mediu de lucru pozitiv:

Crearea unui mediu de lucru pozitiv și suportiv care valorifică bunăstarea angajaților și încurajează comunicarea și sprijinul reciproc.

8. Programul de wellness al organizației:

Implementarea unui program de wellness care include activități de relaxare, mindfulness și exerciții fizice pentru a promova sănătatea și bunăstarea.

9. Feedback și evaluare continuă:

Solicitarea feedbackului angajaților cu privire la eficacitatea măsurilor de prevenire și intervenție și ajustarea strategiilor în funcție de necesități.

10. Dezvoltarea unei politici transparente:

Sunt necesare dezvoltarea și comunicarea unei politici transparente privind recunoașterea, prevenirea și tratarea STS, astfel încât angajații să fie informați și să se simtă sprijiniți de către instituție.

Specialiștii trebuie să fie conștienți de semnele de avertizare ale STS, incluzând epuizarea emoțională, iritabilitatea, și dificultățile de concentrare. Recunoașterea timpurie și intervenția pot preveni evoluția simptomelor și pot asigura o carieră lungă și reușită în acest domeniu provocator, dar extrem de recompensator.