Acum cativa ani, la admiterea in facultate, o candidata a izbucnit in lacrimi in timpul examenului oral, dupa o intrebare a unuia dintre profesori. Obisnuit, probabil, cu astfel de izbucniri, acesta a intrebat-o daca nu are nevoie de un servetel. Ea a sarit intr-o clipita catre catedra si a cerut si o cana de apa. Din pacate, un astfel de exemplu de gestiune ineficace a inteligentei emotionale sta martor pentru cum reactionam cand suntem coplesiti de emotii. Desi sunt ceva natural, emotiile din anumite situatii ne dau peste cap planurile, ne subtiaza vocea, ne lasa fara respiratie, ne transforma in balbaiti, ne fac inima sa palpite sau ne fac sa ne inecam in rauri de lacrimi. Si toate acestea se pot intampla chiar la examenele cele mai importante ale vietii. In timp ce pe unii evaluarile orale ii umplu de laurii victoriei, pe altii ii lasa muti si gatuiti de emotie. Acestia asista neputinciosi la peroratia colegilor ce sunt stapani pe sine, intrebandu-se ce au ei in plus si cum reusesc sa isi pastreze calmul.
Am asistat, de curand, la sustinerea mai multor prezentari de dizertatie la master, in domenii precum productie multimedia, comunicare sau management mass-media. Departe de mine gandul de a ma crede vreun Umberto Eco in ale masteratului! Nu exista niste standarde clare despre cum sa sustii o lucrare de licenta sau de dizertatie. M-am gandit, totusi, ca sunt utile niste sfaturi pentru cei ce urmeaza sa treaca printr-un astfel de examen, mai ales daca este vorba de persoane emotive. Stapanirea emotiilor se face cu mai mare usurinta atunci cand stapanesti domeniul despre care vorbesti. Cu alte cuvinte, un prim pas este sa fii sigur pe ceea ce urmeaza sa spui, sa iti schitezi inainte ideile ce vor fi prezentate si sa repeti.
1. Capteaza atentia comisiei si a publicului asistent inca de la inceput. Nu incepe cu idei vagi sau generale de tipul “dintotdeauna mi-a placut frumosul si cred ca totul in jurul nostru ar trebui sa fie frumos, lipsit de kitschuri si chinezisme”. Reactia la aceasta introducere a fost: “Asta inseamna ca toti trebuie sa avem in casa un Gauguin?! Ce facem cu bibelourile primite la aniversari sau pensionare?”
2. Foloseste atuurile discursului oral, pastrandu-l la un nivel academic, un speech adaptat situatiei de comunicare, dar care nu contine expresii prea pompoase, iesite din uz sau folosite mai ales in scris, dar nici cuvinte colocviale. Acest lucru te va ajuta sa iti gestionezi mai bine emotiile: gandeste-te ca le prezinti unor prieteni munca ta din ultimele luni sau, in unele cazuri, din ultimele doua saptamani…
3. Fii concis! Emotiile te vor invada cu usurinta daca divaghezi de la planul propus, iar frazele prea lungi te vor lasa fara respiratie. Daca iti sustii lucrarea de licenta sau dizertatia de master cu o prezentare Power Point, nu citi slide-urile! Profesorii au ajuns la catedra dupa ce au invatat sa citeasca si oricine citeste in gand mai repede decat cu voce tare. Nu vei fi decat ca bunicii care isi citesc unul altuia subtitrarile de la TV, in functie de cine are ochelarii mai la indemana.
4. In cazul sustinerii licentei sau a dizertatiei, aminteste-ti ca tu ar trebui sa stii cel mai bine ce prezinti, fiind un subiect particular, chiar unic. De aceea, profesorii din comisie iti vor pune intrebari si se vor arata dispusi sa stea de vorba cu tine. Reactioneaza si arata-le ca stii despre ce vorbesti, dar nu te contrazice atunci cand incearca sa iti explice unde ai gresit. E mai probabil ca ei sa aiba dreptate si tu sa te inseli sau sa nu pricepi exact la ce se refera.
5. Daca nu ai o prezentare Power Point fiindca te-ai trezit prea tarziu sau nu ai stiut ca va exista un proiector, nu fi demoralizat. Poti transforma dezavantajul intr-un atu: vei fi mai concis si mai dinamic, nu vor mai exista momente penibile de tacere, in care se aude clickul mouse-ului si se asteapta incarcarea unui document pe un calculator al facultatii, care, cel mai probabil, nu este unul dintre cele mai performante computere.
6. Surprinde comisia cu materiale originale, grafice, poze, pliante, ziare si reviste, pe care le poti imparti inainte de a incepe sustinerea lucrarii chiar si colegilor ce asista la examen. Ii vei surprinde si le vei capta atentia, mai ales ca multi dintre ei sunt la fel de emotionati ca tine. Vei arata ca iei in calcul nu doar comisia si ca vrei ca toata lumea sa afle lucruri noi despre subiectul pe care l-ai cercetat.
7. Inainte de a-ti incepe prezentarea, inspira adanc, tine-ti respiratia cateva secunde si expira. Repeta aceasta metoda de linistire de cateva ori si te va ajuta sa intri in “scena” fara emotii. Vei fi mai relaxat, stapan pe situatie si vei arata cat de bine stii sa iti tii in frau emotiile.
8. Ai incredere in lucrurile pe care le spui si vorbeste suficient de tare incat sa te faci inteles fara sa fii considerat deplasat sau prea tantos. Daca vorbesti atat de incet incat te auzi numai tu, e posibil sa iti adormi asistenta, care, sforaind, nu va fi mai la fel de receptiva la lucrurile pe care le spui.
9. Fii rapid! Daca iti turuie gura, vei arata ca stii despre ce vorbesti. Ai grija, totusi, sa iei suficiente pauze de respiratie, in asa fel incat sa nu ramai fara aer. Tacerile nu sunt privite cu ochi buni si denota lipsa de cunoastere a subiectului.
10. Un sfat de aur este zambetul! Comportamentul nonverbal spune despre tine mai multe decat cel verbal. De la vestimentatie si machiaj pana la atitudine, totul trebuie sa denote bun-simt, inteligenta si pregatire in domeniu. Un zambet la momentul potrivit poate face cat un milion de cuvinte si te va ajuta sa scapi de emotii.
Chiar daca pare o cale lunga pentru persoanele emotive, examenul oral se poate transforma din pacoste, in dragoste. Daca iti cunosti atuurile si inveti sa iti scoti in evidenta punctele forte atunci cand trebuie sa vorbesti in fata unei comisii, vei reusi sa treci cu succes peste examenul de licenta, dizertatie sau peste orice alt examen oral.
“Peste ani si ani, cand eu si baietelul meu vom fi intrebati ce varsta avem, oamenii se vor pripi sa socoteasca, in gand, diferenta “magica”, cea care spune varsta pe care o aveam eu cand am devenit mamica. Da, la 23-24 de ani, sunt ceea ce se poate incadra astazi sub tipologia de “mamica tanara”, care nu a scapat si nici nu va scapa de prejudecatile celor din jur. Am vrut sa incep prin a descrie unde am lucrat, ce scoli am absolvit si ce burse am avut prin strainatate, dar mi-am dat dat seama ca unica si cea mai de pret realizare din CV-ul meu este baietelul meu, iar cele mai bune referinte sunt zambetele lui de dimineata.” – Bianca Dima