În cartea „Arta esenței”, Dominique Loreau discută despre cum obiectele neînsuflețite ne ocupă spațiul și timpul (pentru că trebuie să le ordonăm, spălăm, ștergem de praf, reparăm etc.) și, mai rău, ne ocupă mintea, nelăsându-ne să evoluăm. Autoarea vorbește despre o tulburare psihică mai puțin cunoscută și mai puțin studiată – „hoardingul” sau „sindromul lui Diogene”.
„Simplitatea nu înseamnă să-ți suprimi toate dorințele, ci să înveți să nu te lași controlat de ele, înseamnă să te abții de la a le multiplica.”
„To hoard” desemnează, în engleză, animalele care adună rezerve de hrană pentru iarnă.
„Hoardingul” sau „sindromul lui Diogene” este o tulburare psihică. Cei care suferă de ea au mania de a depozita în casă sute și mii de obiecte. Un profesor de psihologie de la Smith College (Northampton, Massachusetts) a demarat o serie de cercetări pe această temă. El estimează că 2-3% din populația globului suferă de hoarding.
Simptomele principale:
- achiziționarea și păstrarea unor obiecte, la care individul ulterior nu poate renunța deși se dovedesc a fi inutile
- sunt foarte dezorganizați, uită unde pun lucrurile și sunt invadați de ele în toate ungherele casei
- grad ridicat de extenuare psihică, depresie, cumpărături compulsive
- colecționează obiecte primite gratuit
- nu sunt în stare să aibă grijă de lucrurile achiziționate
- folosesc ca scuze pentru păstrarea obiectelor: valoarea sentimentală, atașamentul emoțional, le aduc aminte de perioade fericite, teama de a pierde bani, valoare estetică
- nimeni din familie nu are voie să le arunce
- au o capacitate scăzută de concentrare și sunt incapabili să ia decizii ferme
- sunt creativi și inteligenți, capabili de conversații complexe
Unele dintre cauzele posibile neurologice sunt leziunile din zona frontală cauzată de congestie cerebrală sau un șoc în regiunea cortexului prefrontal și/sau funcționarea deficitară a zonelor subcorticale și limbice ale creierului. Printre cauzele psihice ale acestui sindrom se numără anxietatea.
„Importante nu sunt bunurile pe care le deținem, ci cum și de ce le deținem. Unele dintre dorințele pe care le nutrim sunt firești și necesare pentru a putea fi fericiți. Altele, din păcate, sunt artificiale, „fabricate” de societatea de consum, și de aceea mai degrabă ne împiedică să fim fericiți!”