“In Gestalt am gasit ceea ce cautam inca de la 15 ani”
Dr. Andre Moreau a acordat un interviu in exclusivitate site-ului nostru.
"Ceea ce ma uimeste mai ales este faptul ca metodele cele mai acceptate la nivel universitar nu fac deloc apel la implicare emotionala personala a terapeutului: psihanaliza, behaviorismul, terapia sistemica."
Dr. André Moreau, reputat psihiatru si psiholog, cu multiple formari in psihanaliza, psihodrama, analiza tranzactionala si terapia Gestalt, va sustine intre 7 si 9 decembrie, la Bucuresti, un curs de formare, dezvoltare personala si psihoterapie.
Dr. Moreau a acordat un interviu in exclusivitate pentru site-ul nostru, vorbind despre importanta curentului integrativ in psihoterapie, despre provocarile pe care le ridica diversitatea curentelor teoretice, dar si despre specifiul psihologilor din Estul Europei.
Domnule dr. Moreau, sunteti psihiatru, psihanalist, ati facut formari in psihodrama, analiza tranzactionala si terapia Gestalt. Cand ati facut toate acestea?
M-am nascut in 1930 intr-o moara si am locuit de la 6 pina la 26 de ani la o ferma, timp in care am capatat trasaturile de explorator si dorinta de a fi mereu empiric. La 26 de ani eram medic, psihiatru la 30 si psiholog la 40. Am urmat 700 de sedinte de psihanaliza, de la 32 la 38 de ani. Am urmat formari in psihodrama de la 36 la 39 de ani, apoi in analiza tranzactionala (de la 40 la 43 de ani) si in gestalt terapie (de la 42 la 48 de ani). Analiza tranzactionala si Gestaltul m-au ajutat sa fac schimbari in viata mea, sa invat sa ma apreciez mai mult si sa stiu sa tin cont de nevoile mele.
De ce ati ales sa urmati atatea formari si de ce tocmai acestea?
La varsta de 15 ani eram membru al unei grup de tineri si, ca sef de patrula si apoi ca sef de trupa, m-am interesat mult de baietii pe care ii coordonam, de dificultatile pe care le infruntau, de studiile pe care le faceau. Mergeam uneori la intalniri cu parintii lor pentru a discuta despre problemele noastre de adolescenti. Acesta a fost punctul de plecare pentru ceea ce a devenit vocatia mea de terapeut. Am invatat mult in timpul taberelor pe care le organizam, uneori izolati in creierul muntilor, si am avut ocazia sa cunosc diverse caractere in timp ce discutam despre problemele cu care ne confruntam si pe care trebuia sa le rezolvam. Odata ce am urmat formarea in Gestalt am gasit, in sfarsit, ceea ce cautam inca de la varsta de 15 ani: Cum sa ajuti pe cineva in situatii concrete fara sa apelezi foarte mult la trecutul acestuia?
Sunteti presedintele Asociatiei Europene de Psihoterapie Integrativa. Exista o tendinta crescatoare in domeniu in privinta integrarii diferitelor elemente din diverse teorii psihologice?
Sunt presedintele de onoare al Asociatiei Europene de Psihoterapie Integrativa si membru al Asociatiei Internationale de Psihoterapie Integrativa cu sediul la Londra. O metoda nu este decat o harta care te ajuta sa intelegi teritoriul pe care il reprezinta individualitatea. Am descoperit destul de repede ca a folosi in munca de psiholog o singura metoda presupune centrarea pe terapeut mai degraba decat pe client. Am asimilat diferite teorii in urma formarilor indelungate pe care le-am urmat, precum psihanaliza. Am deprins, astfel, secretul utilizarii instrumentelor fiecarei metode in functie de problema prezenta a clientului. Calea pe care o prefer in terapie este Gestaltul si, apoi, analiza tranzactionala. Metodele Gestaltului mi-au permis sa inteleg mai bine psihanaliza ale carei elemente esentiale sunt mai ales introiectiile, proiectiile si transferurile, despre care am si scris in cartea mea “Ghidul psihoterapeutului”.
Exista bariere de netrecut intre anumite orientari (poate un behaviorist sa interpreteze visele clientului sau un psihanalist sa-i aplice desensibilizarea)?
Psihanaliza mi s-a parut, inca de timpuriu, ca fiind o orientare ce se concentreaza mult catre mental, care presupune munca mentala asupra trecutului. Ceea ce invatam in urma educatiei este intr-o oarecare masura inregistrat in computerul nostru personal ca un pre-program pe care il repetam in fiecare circumstanta. De exemplu, daca suntem dependenti vom fi asa si la munca si in timp ce jucam ping-pong si in timp ce gatim si in relatia noastra de dragoste. Este important sa cream situatii concrete „aici si acum” in cadrul terapiei pentru a-i invata pe clienti sa traiasca in timp ce muncesc, in timp ce gatesc, in timp ce au grija de gradina sau de magazin, sa invete sa isi gestioneze odihna si sa se bucure de beneficiile unei activitati sportive. Fiecare dintre noi repeta “aici si acum”, intr-un mod orb, comportamentele pe care le-a invatat in trecut: dominat-dominator, spectatorul pasiv, pesimistul – cel care vede jumatatea goala a paharului, optimistul – cel care vede jumatatea plina, activul, supusul.
Ceea ce ma uimeste mai ales este faptul ca metodele cele mai acceptate la nivel universitar nu fac deloc apel la implicare emotionala personala a terapeutului: psihanaliza, behaviorismul, terapia sistemica. In aceste orientari invatam procese terapeutice, dar formarea terapeutului, comportamentul personal al acestuia nu este abordat concret asa cum se intampla in cazul orientarilor umaniste: psihodrama, analiza tranzactionala, Gestaltul, bioenergia.
Care sunt dificultatile cu care se confrunta un terapeut care doreste sa imbratiseze o perspectiva integrativa in practica clinica?
Pentru a fi terapeut integrativ trebuie sa urmezi o formare de baza intr-una dintre orientarile majore, apoi sa urmezi seminarii de formare in multe alte orientari. Cand eram psihanalist eram “monoteist”. Dupa ce am invatat si alte metode am devenit “politeist”. Nu exista doar o singura modalitate de a intelege omul. Fiecare metoda este o harta care scoate in evidenta una sau alta dintre trasaturile specifice fiintei umane.
Ati organizat workshopuri in Algeria, Polonia, Rusia, Bolivia, Tunisia, Franta etc, tari foarte diferite din punct de vedere cultural si economic. Ce ati invatat din aceste experiente diferite?
Am fost profesor la grupuri de formare mai ales in Romania – am fost primul formator strain acreditat de Colegiul Psihologilor din Romania -, dar si in Tunisia (timp de 5 ani), in Algeria, Polonia, Rusia, Bolivia, Franta, Germania si, desigur, Belgia. Am avut mereu impresia ca tarile francofone au fost puternic influentate de curentul psihanalitic si psihologii din aceste tari actioneaza mult mai rational, intr-o maniera mult mai critica. Psihologii din estul Europei, care nu au fost atat de puternic influentati de psihanaliza, sunt mai deschisi in abordarea comportamentului de tip “aici si acum” si sunt mai receptivi fata de inteligenta emotionala. In plus, tarile din estul Europei care au cunoscut o perioada de dependenta sunt avide de schimbare si explorarea a tot ceea ce vine din Vest. In tarile din estul Europei dependenta de statul communist pare inca a-i marca pe oameni, influenta ce ia forma dependentei persoanelor fata de altele in cadrul unui grup, a unei relatii sau intre membrii familiei.
Cat de important este pentru un psiholog sa ia contact direct (nu doar prin intermediul cartilor) cu colegii sai din alte tari? Ce le recomandati, din acest punct de vedere, psihologilor din Romania?
Locuiesc aproape de Bruxelles, capitala Europei. Noi nu am avut razboaie de peste 60 de ani si este pentru prima oara in istorie cand a trecut o atat de lunga perioada fara nici un conflict. Este beneficiul cel mai mare pe care tarile din est il pot obtine de la Europa – sa fie protejate impotriva unui razboi sau a unei dictaturi. Factorii economici sunt importanti dar secundari in raport cu acest beneficiu. Mi se pare, deci, important sa stabilim legaturi cu celelalte tari, invitand formatori sau participand la diverse evnimente din strainatate. In plus, cu cat avem mai multi prieteni cu atat sunt mai putine sanse s izbucneasca un razboi.
Ce va propuneti sa ii invatati pe participantii la cursul “Rezistenta la schimbare”?
Rezistentele la schimbare pe care le voi aborda in cursul din 7-9 decembrie 2007, de la Bucuresti, sunt mai ales introiectia (toti barbatii sunt autoritari, precum tatal meu), proiectia (deci patronul meu este autoritar), transferul (imi este frica de patronul meu si ma supun sau ma revolt) si comportamentul transferential (prin revolta sau supunerea mea risc sa-l determin pe patronul meu sa devina o persoana autoritara care ma respinge, precum tatal meu). Daca as fi fost abandonat mi-ar fi frica sa fiu respins si, pentru a evita asta, as deveni posesiv sau gelos cu partenerul meu.
Andre Moreau va veni in Romania pentru a sustine cursuri in 2008, in urmatoarele perioade:
* 7 – 27 decembrie 2007
* 28 martie – 14 aprilie 2008
* 6 – 23 iunie 2008
* 20 august – 8 septembrie 2008
* 26 septembrie – 13 octombrie 2008
* 7 – 24 noiembrie 2008
* 12 – 29 decembrie 2008
Cititi si despre cursul de formare sustinut in luna decembrie de Dr. Andre Moreau la Bucuresti.
Pentru a afla mai multe informatii despre workshopurile si formarile sustinute de Dr. Andre Moreau in Romania puteti scrie la adresele de e-mail contact@psihoterapieintegrativa.ro sau udrealuiza@gmail.com.
Dintre cartile scrise de Dr. Moreau au fost publicate la Editura Trei:
