“Colaborarea mea cu psihiatrii este foarte buna”

Cezara Dasu a absolvit Facultatea de Psihologie din cadrul Universitatii Bucuresti in anul 2002, continuindu-si studiile cu un master de psihodiagnostic si psihoterapie. A sustinut o formare de 3 ani in analiza existentiala, urmata de alte specializari in hipnoza, terapie ericksoniana si analiza tranzactionala. Din 2003 lucreaza la Spitalul de psihiatrie Titan “Dr. Constantin Gorgos”. Este consilier certificat si psihoterapeut sub supervizare.

Descrieti-ne, pe scurt, activitatea dumneavoastra clinica.

In prezent, desfasor la spital activitatea de psihodiagnostic si psihoterapie individuala, de cuplu, de familie si de grup. Este vorba despre persoane diagnosticate cu stari anxioase, depresive, sau psihoza si tulburari de personalitate. In acelasi timp, lucrez si la un cabinet privat, unde am sedinte de terapie individuala, de cuplu si de familie.

Prin ce se diferentiaza munca unui psihoterapeut ce lucreaza intr-un spital de a a unui practician independent cu cabinet privat?

In momentul de fata, singura diferenta este ca persoanele de la spital nu platesc, sunt cazuri sociale, sau cu resurse limitate. Aspectul financiar este principalul criteriu, pentru ca si aici lucrez cu persoane care pot fi integrate socio-profesional, dar care nu au venituri suficiente pentru a-si plati sedintele la un cabinet particular. O a doua diferenta ar fi aceea ca la cabinet nu vin persoane cu un diagnostic psihiatric de psihoza.

Folositi hipnoterapia in munca dumneavoastra? Care este reactia pacientilor cind le propuneti o astfel de abordare?

In general, o folosesc in cazuri de stari anxioase. Utilizez tehnici de relaxare si scenarii in hipnoterapie si terapie ericksoniana. Reactia persoanelor cu care lucrez in felul asta este foarte buna, intr-un procent foarte mare obtin o stare de relaxare pe care nu o mai obtinusera de mult.

Care este rata de succes?

Cam in 90% din cazuri.

Ce alte tehnici utilizati?

Alte tehnici pe care le utilizez isi au originea in analiza tranzactionala. Prefer scoala de analiza tranzactionala relationala, care isi are originea in scoala britanica a relatiei de obiect si in psihologia sinelui si este foarte asemanatoare ca mod de abordare si de intelegere a simptomelor cu psihanaliza relationala.

Ce teste folositi pentru partea de psihodiagnoza?

Persoanele care vin aici necesita evaluare pentru comisia de handicap si atunci folosim testele pentru evaluarea deteriorarii, Weschler-ul, chestionare de personalitate, teste de atentie, teste psihologice pentru persoane care au nevoie la angajare, teste proiective, Szondi si Rorschach.

Exista anumite teste despre care credeti ca ar fi utile, si care nu sunt etalonate pe populatia romaneasca?

Testele proiective nu sunt etalonate pe populatia romaneasca si consider ca finetea si acuratetea rezultatelor obtinute prin teste proiective nu poate fi egalata de chestionarele de personalitate. Sunt instrumente foarte valoroase si valide, dar neetalonate.

Care este relatia dumneavoastra cu medicii psihiatri din spital?

Eu lucrez pe sectia de LSM – Laboratorul de Sanatate Mintala si desi stiu despre conflictele, despre prejudecata privind relatiile dintre psihologi si psihiatri. Colaborarea mea cu colegii psihiatri este foarte buna. Sunt medici foarte deschisi. Avem o relatie de respect reciproc si apropiere si relatia noastra ne ajuta la a intelege mai bine ce se intampla cu pacientii si in a gasi cele mai bune solutii.

Dar colaborarea cu ceilalti specialisti? Exista o practica de a se lucra cu pacientul pe echipe interdiscplinare?

Eu particip si la actiunile Centrului Comunitar si trimit pacienti la Centrul Comunitar, unde se desfasoara activitati pentru persoane cu tulburari severe de sanatate mintala. In cadrul acestui Centru se incearca construirea unei echipe multidisciplinare si colaborarea intre membrii echipei este foarte buna.

Cum ar trebui sa se desfasoare, in viziunea dumneavoastra, o colaborare ideala intre medicii de diferite specializari si psiholog?

Nu as generaliza, pentru ca in prezent psihologul este mult mai apreciat si, de regula, i se acorda importanta cuvenita, iar examenul psihologic este necesar si nu poate fi inlocuit de examenul psihiatric in foarte multe situatii. Cred ca in multe situatii tine, mai degraba, de personalitatea medicului decat de o atitudine generala.

Aveti colegi psihologi care sa lucreze in acelasi mediu ca si dumneavoastra? Va intalniti cu ei pentru a discuta despre problemele intalnite?

Ne intalnim. La Centrul Comunitar exista sedinte saptamanale cu toti membrii echipei. Asta intamplandu-se intr-un cadru mai formal. Dar, avand preocupari comune si petrecand mult timp impreuna, am inceput sa ne cunoastem, sa dezvoltam niste afinitati si ajungem sa ne intalnim si intr-un mediu informal.

Ce parere aveti despre infiintarea si activitatea Colegiului Psihologilor?

Consider ca este o structura foarte necesara in peisajul contemporan, mai ales atata vreme cat certificarile pe care le acorda urmaresc reducerea imposturii si o calitate cat mai buna a serviciilor oferite.

Cum comentati existenta a doua institutii abilitate sa acrediteze psihoterapeuti: Colegiul Psihologilor si Federatia de Psihoterapie?

Cred ca poate induce o stare de confuzie si este de preferat sa isi delimiteze foarte bine aria de responsabilitate.

Daca va ginditi acum la toate informatiile si deprinderile ce va sunt folositoare in munca dumneavoastra zilnica, ne puteti spune cat de mult datorati anilor petrecuti in facultate si cat de mult formarilor sustinute dupa absolvire?

Intrebarea asta ma intristeaza pentru ca facultatea a contat doar in sensul ca am aflat despre unele lucruri care exista, la un nivel foarte informational. Am aflat despre profesia de terapeut, despre scolile de terapie. Procentual contributia ar fi de sub 20%. Lucru care mie mi se pare destul de grav si care spune ceva despre starea invatamantului. Si despre masura in care in facultatea pune accentul pe aspecte teoretice si mult prea abstracte. Faptul ca nu se incurajaza cercetarea, nu se ofera posibilitatea dezvoltarii unor proiecte de cercetare mi se pare foarte grav.

Sunt foarte multumita, in schimb, de calificarea in analiza tranzactionala. In analiza tranzactionala, accentul este pus intr-o proportie rezonabila pe informatie, dar si pe dezvoltarea personala. Si dezvoltarea personala se desfasoara intr-un mediu cu mult respect fata de individualitatea si de personalitatea fiecaruia. Cred ca respectul este un cuvant cheie in sistemul educational romanesc. Ma gandesc la respectul cadrelor didactice fata de elevi, de interesul cadrelor didactice fata de dezvoltarea studentilor. Dar cand ma refer la sistemul educational, ma refer inclusiv la gradinita si la atitudinea pe care o au educatoarele si pe care o continua profesorii.

Ce le puteti spune studentilor care se gandesc la o cariera in psihologia clinica?

O sa raspund la intrebarea asta din doua perspective. Atat din perspectiva de client in psihoterapie, cat si din perspectiva de psihoterapeut, atata vreme cat pentru a deveni psihoterapeut e nevoie in primul rand sa fi client in psihoterapie. Din perspectiva clientului consider ca este o a doua sansa de a avea o viata implinita. Atunci cand prima sansa, adica mediul initial de dezvoltare nu a fost suficient de adecvat copilului, in asa fel incat acesta sa isi dezvolte o buna imagine de sine si o imagine despre bunavointa mediului in care traieste. Iar din perspectiva de psihoterapeut pot sa spun ca este un mare privilegiu de a patrunde in intimitatea oamenilor si de a avea ocazia sa intri in contact autentic cu ceilalti.