Batranii, copiii de demult
Zilele trecute, un batran statea pe banca din fata scarii. Iesisem afara, impreuna cu mama, sa il plimbam pe baietelul meu. Mama o luase inainte, ca sa deschida usa, iar mie imi rulau deja scenarii prin minte: cum o sa se bage mama in seama cu batranelul opintit in fata blocului, cum o s-o cert prieteneste ca intra in vorba cu toti necunoscutii si ca nu, nu m-a inrait asa tare Bucurestiul, ci doar m-a "educat".
Zilele trecute, un batran statea pe banca din fata scarii. Iesisem afara, impreuna cu mama, sa il plimbam pe baietelul meu. Mama o luase inainte, ca sa deschida usa, iar mie imi rulau deja scenarii prin minte: cum o sa se bage mama in seama cu batranelul opintit in fata blocului, cum o s-o cert prieteneste ca intra in vorba cu toti necunoscutii si ca nu, nu m-a inrait asa tare Bucurestiul, ci doar m-a “educat”.
Prin mintea batranelului zburau, insa, alte ganduri: de ce ginerele si fata lui nu erau acasa, de ce s-a trezit cu noaptea-n cap si a luat autobuzul tocmai din comuna Sirineasa si de ce nu si-a luat ceva de-ale gurii. Astepta deja de cinci ore pe banca.
Aceasta intamplare mi-a amintit de asemanarea dintre copii si batrani. Si unii, si altii sunt neajutorati si chiar dependenti de adulti. Acei “oameni mari” si responsabili, care ii uita, ii neglijeaza, ii bat, ii fac sa sufere, ii abandoneaza. Ca si copiii, batranii au nevoie de dragoste, protectie, ajutor si de incurajari. Unii dintre ei nu mai pot sa mearga sau sa se ingrijeasca. Intre cei care se ocupa cu daruire de un copil mic sau de un batran cu probleme nu sunt mari diferente: spalat, imbracat, ajutor la mers, plimbari prin parc, pregatit mancarea… Singura diferenta o constituie privirile trecatorilor. Un copil starneste zambete, pe cand un batran asistat – dispret sau, cel mult, mila.
“Peste ani si ani, cand eu si baietelul meu vom fi intrebati ce varsta avem, oamenii se vor pripi sa socoteasca, in gand, diferenta “magica”, cea care spune varsta pe care o aveam eu cand am devenit mamica. Da, la 23-24 de ani, sunt ceea ce se poate incadra astazi sub tipologia de “mamica tanara”, care nu a scapat si nici nu va scapa de prejudecatile celor din jur. Am vrut sa incep prin a descrie unde am lucrat, ce scoli am absolvit si ce burse am avut prin strainatate, dar mi-am dat dat seama ca unica si cea mai de pret realizare din CV-ul meu este baietelul meu, iar cele mai bune referinte sunt zambetele lui de dimineata.” – Bianca Dima
