Suntem unici si ascundem talente nebanuite. Dar cat de important este sa valorificam acest atu pe care ni-l ofera natura?
O colega se intreba de curand care-i sunt atributele care o fac unica, speciala. Care este acel ceva iesit din comun care ar ajuta-o pe Lavinia, colega mea, sa iasa din multime, sa fie remarcata?
Am dedus din discutia cu ea ca este constienta ca are abilitati, talente care i-ar permite sa exceleze intr-un anumit domeniu de activitate. Nu stie insa care ar fi aceste calitati si prefera sa se resemneze, sa se multumeasca cu gandul ca se poate adapta usor in orice situatie si ca poate invata orice. Este aceasta o gandire sanatoasa si eficienta pentru o cariera reusita? Dar pentru o viata intreaga?
Nu contest faptul ca este minunat, chiar remarcabil sa ai o uluitoare capacitate de adaptare la situatii si in contexte organizationale noi. Ma tem insa ca o persoana care nu-si cunoaste menirea nu va cunoaste nici implinirea pe plan profesional.
Exemple de oameni care au fost suficient de aproape de sine, care au avut “privilegiul” de a-si descoperi si explora punctele forte, care au stiut in ce fel sunt unici sunt nenumarate. Nu stiu din ce motiv, primul care mie imi vine in minte acum este Walt Disney (probabil imi sopteste strengareste copilul care inca se ascunde prin ungherele subconstientului meu). A creat o lume care incanta miliarde de copii, chiar si dupa moartea lui. Talentul sau la desen l-a ajutat sa dea viata pe pelicula unor personaje remarcabile, cunoscute si iubite apoi de o lume intreaga. Nu este de mirare ca detine recordul pentru cele mai multe nominalizari la Oscar – 61, dintre care 22 de nominalizari s-au concretizat in mult-ravnitul trofeu. Nu numai talentul la desen a fost “de vina” pentru succesul sau mondial. Cu siguranta a avut multe alte calitati pe care a stiut sa le valorifice si sa le scoata la lumina la momentul potrivit. De exemplu, pentru a realiza acea lume minunata a povestilor de animatie, Disney incerca in permanenta sa se puna in locul copiilor, sa li se strecoare in suflet, sa le cunoasca modul de gandire, dar si asteptarile. Empatia s-a aflat si ea, asadar, pe lista de calitati a marelui Disney.
Dar implinire pe plan profesional nu inseamna neaparat sa ajungi un om cunoscut de tot globul, sa primesti premii internationale si sa fii deschizator de drumuri. Am intalnit un om care toata viata a fost macaragiu si care era foarte mandru de meseria lui. De la el am inteles ca, indiferent de profesie, tot ceea ce faci trebuie sa fie bine facut, iar aceasta iti aduce implinire si multumire de sine. Acum e mandru sa stie ca a lasat dupa el constructii gigantice in multe colturi ale lumii, fie ele sub forma unor zgarie-nori sau a unor moderne autostrazi suprapuse, cu pasaje ametitoare, care starnesc admiratia. Insa acest lucru este posibil doar daca meseria aleasa ti se potriveste. Altfel, nu ai avea suficienta vointa, determinare, energie pentru a duce lucrurile la bun sfarsit, pe termen lung.
Elena Ceciu, psiholog scolar, este pasionata de psihologia vocationala, domeniu care presupune tot ce inseamna alegeri reusite in cariera, nevoia de a te trezi cu zambetul pe buze in fiecare zi de munca si, nu in ultimul rand, implinirea pe plan profesional – necesara devenirii ca persoana. Nu crede ca am putea fi fericiti fara a ne gasi drumul personal in viata profesionala. Secretul succesului in cariera? Exigenta cunoastere a propriei persoane, dar si putina intuitie, un dram de noroc si multa munca.