Oamenii din culise (picaturi din ce aflam despre noi la formarea in psihoterapie centrata pe persoana)

Vreau sa nu gresesc. Si cred ca asta e orgoliul – ca imi inchipui ca pot sa traiesc viata fara greseala… (Ana, 42 ani)

***
Nu sunt pregatit sa intru mai mult in asta… sa descopar ca nu sunt asa cum cred. Inca nu. Am muncit prea mult pentru parerea asta despre mine… (Viorel, 30)

***
Sunt joburile astea la care suntem folositi, pur si simplu; si nici macar pentru un scop care in lumea mea ar fi real… (Mihai, 22 ani)

***
E foarte greu: te coplesesc, nu ai puterea sa le duci singur.
Dar apoi, mai e ceva… Vine o forta din asta, din a sti ca esti ca ceilalti. Sentimentul de a nu fi singur, de a fi intr-un fel ca ceilalti… (Catalina, 27 ani)

***
Am nevoie de o redefinire interioara si sa o pot exprima. Am inlauntru prea multe lucruri cu prea multe culori, un amestec…
Tocmai lucrul asta a inceput sa ma sacaie: a devenit foarte ciclic, urc-cobor, urc-cobor… Si parca as vrea ceva constant. (Catalina, 27 ani)

***
Eu ma simt aglomerata. Acuma simt o suferinta pe care ar fi trebuit sa o simt in ultimii 10 ani… ca si cand as fi fost amortita pana acum. E o amprenta pe care o duc, un bagajel pe care il car cu mine in perioada asta.

Am chef sa jelesc… ceea ce n-am facut pana acum. Si toata nevoia asta interna se izbeste de prezent, care… pare ca ar fi bun, pare ca merge!
Si atunci… cum sa fiu cu cei de acum, cand in mine sunt atat de multe lucruri din trecut? (Iulia, 25 ani)

***
Fericirea nu este numai in bucurie, ci si în incercare. Greutatile sunt dusmani nevazuti, si de aceea ma bucur acum ca stiu asta, ca ii vad. Aha, acum am inteles asta… Eu doar trebuie sa le suport, sa le rabd… Fericirea lui ”asta va trece, stiu”.
Orice obstacol care ne iese in fata este pentru a activa in noi fortele regenerarii…
Paradoxul este ca incepe sa imi placa lupta… E o lupta in care tu nu tre’ sa faci nimic si toate se vor adauga tie. (Dan, 35 ani)

***
(Cum esti acum?)
Sunt mai aici decat acum cateva ore… Si cu foamea si cu constiinta limitelor dar si cu dorinta de a fi… (Gabi, 33 ani)

***
In mine este inca… este incertitudine, ca nu mi-e clar cum o sa fie lucrurile… Dar decat sa am certitudinea ca mi-e rau!, mai bine… Si nu stiu, nu stiu de ce nu am facut pasul asta mai devreme… (Rodica, 23 ani)

***
Si deci asa, in ultima vreme, viata mea se petrece furand niste timp liber. 30 de minute in librarie, cand si-au gasit si copiii si sotul meu ceva de facut in jurul meu… Am mai reusit sa citesc cateva pagini aseara inainte de culcare… Probabil este o iluzie sa cred ca momentele de a te bucura, de a trai, ar fi in afara ritmului cotidian…

(Ana…Oare ar fi vreo diferenta daca ai spune „mi-am luat niste timp liber”, in loc de „am furat niste timp liber”?…)

… pai da… Mi-am luat, daca este al meu… Dar eu nu simt ca imi iau timp, ci ca… il fur…

(ca si cand nu e al tau de drept… iei ceva ce nu este al tau, ce nu ti se cuvine… si cum te simti cand iei ceva in felul asta?…)

…pai, nu prea confortabil… cam nesigura, ma astept sa fiu pedepsita…

(…ca si cum meriti o pedeapsa… pentru timpul asta cu tine insati… ca si cum l-ai fura de la cineva…)

…da, de la ei… il fur de la familie… da, si ma astept sa fiu… de asta nu ma mira daca merge ceva prost apoi… e parca ceva meritat, pentu ca mi-am permis asta… parca si astept sa mearga prost ceva…

(…daca tu petreci timp doar cu tine insati…)

da, ca si cand nu as avea dreptul sa ma bucur singura… fara ei…

(asa simti….)

da, asa mi-e teama, ca nu am voie… (Ana, 42 ani)

***
Ma simt vie, chiar daca vremea asta nu este tocmai luminoasa. Fiecare zi iti aduce ceva cu totul necunoscut… (Ina, 44 ani)

***
Cred ca tre’ sa invat ca tot ce am in cap sa pun oarecum in inima. (Andrei, 35 ani)

***
Nu e neaparat ceva atat de nasol in cadere. Ma aflu sub presiunea de a iesi cumva… Dar odata ce le-am trait, m-au si imbogatit intr-un fel. Simt ca am crescut in ultima vreme… Acum parca reusesc sa o dau cotita si sa vad si din partea cealalta si se schimba total perspectiva. Uneori mi-e greu sa cred ca e aceeasi intamplare… (Gabi, 33 ani)

***
(Cum esti acum?)
Sunt asa, la mijloc intre anumite intelesuri care par sa prinda contur si o anumita imprastiere…Undeva la granita. Dar sunt aici cu toate astea. (Gabi, 33 ani)

Eva Pirosca are 25 de ani. Este tanara, talentata si atat de norocoasa, incat trebuie neaparat sa foloseasca darurile astea. Asa ca se formeaza ca psihoterapeut (in psihoterapia centrata pe persoana) si ca om. Si scrie, cat mai sincer, despre aceste lupte si despre altele.