Presupozitii fundamentale in programarea neuro-lingvistica

Acest articol abordeaza o serie de presupozitii care stau la baza programarii neuro-lingvistice. Aceste presupuneri reprezinta filozofia din spatele modelelor si tehnicilor NLP, constituie substanta sau temelia acestui sistem complex. Axiomele NLP reprezinta o tehnologie de tip „cum anume sa” in procesele de analiza si dezvoltare personala.

Ele au fost dezvoltate pe baza unor ample cercetari din diverse domenii precum semantica generala, gramatica transformationala, teoria sistemelor, cibernetica, pragmatismul si fenomenologia.

1. Harta nu este totuna cu teritoriul

Aceasta afirmatie a fost emisa de matematicianul Alfred Korzybski, fondatorul semanticii generale si sta la baza intregii munci de cercetare a NLP. Prima presupozitie considera ca in fata aceleiasi situatii, fiecare reactioneaza in modalitati diferite in functie de propriile reprezentari sau harti mentale. Ideea este ca reprezentarile noastre interioare nu sunt o redare exacta a unui eveniment, nu se afla la acelasi nivel neurologic. Cu toate ca realitatea este una singura, noi o percepem si o reprezentam in moduri diferite.

Reprezentarile despre realitate sunt interpretari filtrate de experiente trecute, emotii, sentimente, atitudini, valori, credinte si educatie pe de o parte, si de fiziologia noastra pe de alta parte.

Aceeasi experienta poate fi interesanta si provocatoare pentru o persoana, iar pentru o alta persoana poate fi descurajanta si obositoare. Datorita filtrelor pe care le mentionam mai sus, oamenii isi creaza o realitate proprie care nu este identica cu realitatea insasi. Schimband filtrele care redau realitatea, vom schimba si modurile de perceptie si reprezentare asupra realitatii. Imi aduc aminte de un accident de masina la care au fost audiati ulterior mai multi martori pentru a se stabili vinovatul. Cand au inceput martorii sa relateze intamplarea, parca povesteau de accidente diferite si nu de acel unic eveniment. Si culmea, fiecare avea dreptate din punctul sau de vedere. Putem retine ca realitatea obiectiva este mult mai complexa decat o percepem noi. Astfel apar omisinui, distorsinui si generalizari in perceptia realitatii.

Realitatea reprezinta un amestec in cantitati variabile dintre „adevar” si „proiectiile” noastre, este de fapt o constructie a realitatii. Fritz Perls spunea ca traim intr-o casa ai carei pereti sunt din oglinzi si credem ca vedem in exterior iar Paul Watzlawick ne pune in garda: „…credinta potrivit careia n-ar exista decat o singura realitate, adica modul in care tu insuti o vezi, este o iluzie periculoasa.” Sa luam aminte ca harta Romaniei nu este Romania, iar dacǎ punem degetul pe Oceanul Indian de pe harta, degetul nu ingheata.

2. Mintea si corpul reprezinta parti ale aceluiasi sistem cibernetic

Mintea si corpul se afla intr-o stransa relatie de inter-dependenta, de influientare reciproca. Starea in care ne aflam se datoreazǎ acestor douǎ componente. Schimbarile survenite intr-o parte a acestui sistem se rasfrang asupra celeilalte parti. Modul in care gandim influienteaza instantaneu tensiunea musculara, felul in care respiram, postura, emotiile, nivelul general al functionarii biochimice. Cand suntem tristi si deprimati, corpul devine incordat, adopta o postura incovoiata, iar gandirea devine ineficienta. Aceasta axioma surprinde efectul placebo, cum anume corpul se poate vindeca cu ajutorul mintii.

3. Nu exista esec, ci numai feedback

Acest postulat considera ca din orice esec se poate invata ceva si poate fi utilizat ca mecanism de autoreglaj si autocorectie. Presupune centrarea pe solutii si nu pe probleme. Cu totii ne-am impotmolit la unele examene, am suferit in dragoste, am cladit unele planuri care s-au distrus neasteptat. Aceste rezultate nu pot fi considerate esecuri cu toate ca educatia si cultura si-au pus amprenta pe acest nume, ci experiente din care avem intotdeauna de invatat iar obiectivele nu se pot realiza prin ce s-a incercat pana atunci. Ceea ce numim esec este pur si simplu un rezultat care difera de expectatiile noastre.

Fostul Presedinte ale Statelor Unite, Abraham Lincoln considera esecul ca fiind un mod de intoxicare a mintii. Sa va dezvalui cateva experiente considerate de el feedback-uri si nicidecum esecuri, inainte de a ajunge cel mai influent om din lume: a esuat in afaceri la varsta de 21 ani, a fost invins in alegerile legislative la varsta de 22 ani, a esuat din nou in afaceri la varsta de 24 ani, a fost coplesit de moartea iubitei lui la varsta de 26 ani, a avut o cadere nervoasa la varsta de 27 ani, a pierdut in alegerile pentru Congres la 34 ani, a pierdut in alegerile pentru Congres la 36 ani, a pierdut in alegerile pentru Senat la 45 ani, a ratat postul de vice-presedinte la 47 ani, a pierdut in alegerile pentru Senat la 49 ani. Dupa toate aceste experiente a ajuns Presedintele Americii la varsta de 52 ani.

Inchei acest postulat cu o poveste celebra despre Thomas Edison. Dupa ce a incercat de 9.999 ori sa perfectioneze becul electric fara sa reuseascǎ, cineva l-a întrebat: „Ai de gand sa ratezi si a zecea mia oara?” „Dar nu am ratat. Doar am descoperit inca o cale de a nu inventa becul electric.”

4. Daca cineva poate face un lucru, oricine poate sa-l faca

Consideram ca aceasta presupozitie se bazeaza pe principiul modelarii conform caruia daca insusim harta mentala a unei persoane de succes putem atinge cu certitudine acelasi obiectiv. Daca vreau sa fiu un politician de succes imi insusesc hartile mentale ale unor mari politicieni. Preiau din modalitatile de adresare si charisma lui Basescu, din diplomatia lui Tariceanu, maniera demagogica a lui Nastase si zambetul si „balanganitul” din cap ale lui Iliescu. Insa aceste elemente constituie nivelul de suprafata in modelarea umana. Partea nevazuta a aisbergului este compusa din sistemele de convingeri si valori, respectul de sine, factorii motivationali  intrinseci si  extrinseci, creativitatea, etc. Programarea neuro-lingvistica precizeaza ca avem cu totii aceeasi inzestrare neurologica, astfel incat daca cineva  poate ceva pe lumea asta, la fel putem si noi.

5. Oamenii detin toate resursele de care au nevoie

Este perfect adevarat. Noi detinem o uriasa baza de resurse. Problema este ca singuri o limitam, nu o valorificam. Credintele noastre despre ceea ce putem si ceea ce nu putem realiza sunt esentiale. Cu alte cuvinte, in realitate nu exista limite decat in mintea noastra. Daca vocile interioare, imaginile mentale, senzatiile si emotiile mobilizeaza resursele de care avem nevoie, vom reusi. Daca dimpotriva aceste elemente nu sustin propriile resurse, rezultatele vor fi negative. Daca eu cred ca reusesc sau nu, am dreptate in ambele cazuri.

6. Legea varietatii necesare

Flexibilitatea reprezinta cheia eficientei. Daca facem mereu acelasi lucru, vom obtine de fiecare data acelasi rezultat. Incercand alte variante exista posibilitatea obtinerii altor rezultate. Singurul lucru constant in viata este vesnica schimbare. Spre deosebire de alte scoli terapeutice care cauta sa-si explice ceea ce nu funcţioneaza, paradigma NLP este intr-o continua cautare de idei noi care-si dovedesc eficacitatea, iar cele care nu functioneaza sunt abandonate din start. Flexibilitatea ne ajuta sa raspundem la schimbari. Se spune ca primul semn de nebunie este cand faci acelasi lucru si astepti ca rezultatul sa fie altul.

7.  Nu putem sa nu comunicam

Aceasta supozitie apartine lui Paul Watzlavick care considera ca noi comunicam intotdeauna, nu numai prin intermediul cuvintelor care constituie partea mai putin insemnata ci cu precadere prin limbajul corporal si vocal. Un zambet, un oftat, o privire, un gest, o clipire reprezinta modalitati de comunicare.

8. Valoarea comunicarii este data de raspunsul primit

Semnificatia comunicarii consta in raspunsul primit in urma comunicarii si nu in intentia (ideea) ce se vrea a fi transmisa. Receptarea diferita a mesajului conduce la un raspuns neasteptat. Ceea ce trebuie sa facem e sa gasim noi modalitati de comunicare pentru a primi raspunsul dorit. Fiind un proces dinamic si complex desfasurat pe multiple canale, exista posibilitatea ca mesajul comunicat sa fie receptionat diferit de ceea ce intentionam noi sa transmitem, datorita filtrelor activate in acele clipe.

9. La un nivel mai profund toate comportamentele au o intentie pozitiva

Altfel spus, la originea oricarui comportament exista o intentie inconstienta pozitiva. Orice comportament, chiar agresiv si violent a avut o intentie initiala pozitiva, a gasit cea mai buna optiune disponibila in acele momente. A tipat pentru a fi luat in seama. A lovit pentru a evita pericolul. A violat pentru a-si descarca pulsiunea sexuala. NLP separa intentia din spatele oricarei actiuni cu actiunea in sine. Si simptomele psihice reprezinta cea mai buna solutie gasita de inconstient pentru a evita un conflict interior major, cu intentia de a proteja integritatea Eul-ui.

Grigore Cristian este psiholog clinician la Spitalul Universitar de Psihiatrie „Socola” din Iasi. A absolvit un master in ” Evaluare psihologica si psihoterapii recuperatorii” si a urmat stagii de formare in Programare Neuro-Lingvistica, in psihoterapie Ericksoniana, hipnoza clinica si tehnici de relaxare. Este autorul cartii “Arta si stiinta dezvoltarii umane; Studiul dezvoltarii personale si abilitatilor de comunicare prin tehnici de programare neuro-lingvistica”, publicata in 2006. Puteti citi un interviu cu Cristian Grigore la sectiunea “Profil de psiholog”.