Consiliere si psihoterapie psihanalitica

Asociatia de Consiliere Psihologica din Bucuresti, asociatie acreditata de Colegiul Psihologilor din Romania organizează seminarul “Consiliere si psihoterapie psihanalitica – Teorie si practica”, in Bucuresti, in perioada 18-19 septembrie 2010 (8 ore pe zi). Colegiul Psihologilor acorda 10 puncte pentru acest eveniment.

Seminarul se adreseaza consilierilor in psihologie, psihoterapeutilor, candidatilor asociatiilor de psihoterapie, psihologilor clinicieni.

Seminarul este sustinut de doctori in psihopatologie psihanalitica ai Universitatii Paris 7, Denis Diderot: Daniela Luca, Corneliu Irimia, Matei Georgescu, Andrei Constantinescu, (psihoterapeuti, psihologi principali, supervizori).

Tematica abordata:

“Empatia in relatia terapeutica”

• Empatia, care pune problema raportului dintre Eu si Tu in psihoterapie, poate fi reprezentata ca un organism, ca o forma co-creata, aflata in continua miscare si transformare, alimentata fiind de starile afective comunicate constient dar si inconstient de catre cei doi protagonisti ai relatiei terapeutice. Acest organism este format pornind de la asocierile libere ale pacientului si de la atentia flotanta a terapeutului si se afla situat in spatiul dintre cei doi dar si cuprinzandu-i pe amandoi. Terapeutul deschide (constient) portile receptivitatii sale pentru a fi deschis inconstientului pacientului, pentru a aprecia, apoi, apres – coup (retroactiv) repercusiunile psihice create in el de catre ceea ce vine de la pacient. Ceea ce inconstientul terapeutului capteaza  intr-un prim timp va fi supus unui proces de auto-observare la nivel constient – preconstient. Terapeutul se va putea simti in empatie cu pacientul captand starea emotionala a celuilalt dar va putea percepe si alte sentimente care sunt departe a fi fi la unison cu cele ale pacientului: plictiseala, exasperare, furie, sentimente contra-transferentiale care trebuiesc analizate pentru a recastiga atitudinea empatica. Analistul isi indreapta eforturile spre a da o forma constienta fantasmelor inconstiente care sustin discursul pacientului, incercand, in acelasi timp, sa il contina pe pacient. Exista astfel, un timp de creare impreuna a organismului comun dar, in acelasi timp, suprapus, un timp de descriere de catre trerapeut (pentru sine insusi sau pentru pacient) a acestui organism co-creat.

“Cinema şi psihanaliza”

• Imaginea initiala cu care Platon incepe Mitul Pesterii prezinta oameni legati in scaune cu fata la un perete pe care se vad umbrele partiale ale unor lucruri ce trec prin spatele spectatorilor, lucruri aflate dupa un zid dar luminate de un foc ce arunca / proiecteaza acele umbre pe perete. O imagine pe care astazi am numi-o “cinematograf”.  Exista si o mentiune foarte importanta: oamenii sunt pusi in scaune si legati inca din copilarie. Urmeaza o fraza ce deschide un intreg spatiu de reflectie pentru psihanaliza: “daca ei ar fi in stare sa vorbeasca unii cu altii, nu crezi ca oamenii nostri ar socoti ca, numind aceste umbre, pe care le vad, ei numesc realitatea?”. Umbrele se nasc din lumina, din obscuritate apare povestea, speranta si viata. Aproape contemporane, cinematografia si psihanaliza, pe langa originea lor comuna – proiectia, impartasesc inca de la debut acelasi postulat: un spectator – actor imobil totodata – principal protagonist al unei actiuni la care totusi nu ia parte. Si totusi, din paralizia spectatorului se naste dinamismul sau; din prizonieratul sau iluzoriu se naste libertatea sa. Curele de psihanaliza se deruleaza intr-un fel precum secventele de film. La randul sau, filmul este un mod particular de expresie si elaborare a unor reprezentari ce pot fi apropiate visului; totodata el inlesneste desfasurari afective si imbogateste reprezentarile.

“Zen si psihanaliza”

• Se conturează direcţii ale raportului dintre practica zen şi psihanaliză precum:

1. skanda („agregatul” senzaţie, percepţie, gândire, activitate, conştiinţă) şi discontinuitatea natură-cultură;
2. hishiryo (gândirea fără gândire) şi spaţiu elaborativ;
3. mushotoku (fără scop, fără profit, fără prestigiu) şi practica psihanalitică;
4. shikantaza (numai a sta aşezat) şi dinamică pulsională;
5. Ku (vacuitate) şi narcisism primar;
6. zen (dhyana – absenţa gândirii discursive), narcisism primar şi somn Nrem

“Pasiuni de viata, pasiuni mortifere”

•  Pathein – a suferi, este etimologia cuvantului pasiune, in limba greaca. Daca suferinta inseamna o stare de rau a eului, pana intr-atat incat nici pulsiunea de viata nu mai isi indeplineste scopul de a crea legaturi psihice, nici actul creator nu mai are functia de constructie psihica si de reconstructie a obiectului intern, atunci acest destin mortifer al pasiunii dintr-o patologie psihotica, narcisica, melancolica, psihopata, nevrotica nu ar fi decat o miscare atat a iubirii, cat si a urii impotriva propriei persoane, cu riscul prabusirii, al autovatamarii, al dependentei nociv-distructive, al mortii. De la pasiunea de viata la pasiunea mortifera uneori distanta, granita, limita este invizibila, in sens de abia psihizabila, mentalizabila, abia audibila, abia simtibila. De aceea, a face fata furtunii pasiunilor, pulsiunilor, angoaselor, afectelor turbionare, este uneori, atat in viata cotidiana, cat si in cadrul psihanalitic o incercare dificila, in sens de punere la incercare a tuturor limitelor interioare, atat ale propriei persoane, cat si ale celuilalt, intrucat intr-o pasiune exista intotdeauna doi, chiar daca unul pare/este in exterior absent.

Cursul este creditat de Colegiul Psihologilor din Romania cu 10 puncte.

Taxa de inscriere pentru două zile este de 250 lei. Taxa pentru o singură zi este de 140 lei.

Pentru alte detalii puteti scrie la: asociatiadeconsiliere@gmail.com.